Aduşi din Franţa, strugurii de Pinot noir se cultivă pe suprafeţe relativ restrânse la noi în ţară.
Pinot noir a fost adus în România din Franţa, odată cu refacerea viilor distruse de invazia filoxerică, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În urmă cu 70-80 de ani, din acest soi se obţineau vinuri foarte bune în podgoriile din Vâlcea şi din Mehedinţi. În prezent, Pinot noir se cultivă pe suprafeţe relativ restrânse, îndeosebi în podgoria Dealu Mare, la Valea Călugărească, Urlaţi, Ceptura şi Tohani, dar şi în Banat şi în Dobrogea. Se întâlneşte, însă, şi în Moldova şi Podişul Transilvaniei, vinurile fiind destinate pentru obţinerea spumantelor.
Strugurii sunt mici, cilindrici, uneori aripaţi, cu boabele aşezate atât de des pe ciorchine, încât ajung să se deformeze. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa subţire, de culoare negru violaceu, pruinată. Pulpa este zemoasă, iar mustul este necolorat, cu un gust plăcut, notează prof. dr. Liliana Rotaru. Pinot noir este un soi precoce în ceea ce priveşte maturarea, care are loc în prima jumătate a lunii septembrie, având şi o capacitate mare de acumulare a zaharurilor, de 200-210 g/l, ajungând chiar la 250-270 g/l, prin supramaturare. Este un soi foarte rezistent la ger şi la secetă, dar foarte sensibil la putregaiul cenuşiu al strugurilor. Producţiile de struguri sunt mici, de circa cinci-nouă tone/ha. Calitatea vinului este influenţată şi de regimul pluviometric din timpul toamnei. Având în vedere aceste aspecte, pentru obţinerea unui vin de o calitate superioară, trebuie aleasă cu mare atenţie perioada recoltării.
Alăturat fripturii de pasăre şi brânzeturilor
Vinul de Pinot noir nu este un vin uşor de recunoscut, neavând o caracteristică a soiului. Este un vin fin, amplu, rotund, moale, având o tărie alcoolică de 12-13% vol şi o culoare rubinie nu foarte intensă.
În podgoria Dealu Mare, el concurează, din punct de vedere calitativ, cu celebrul Cabernet Sauvignon. Se caracterizează printr-o fineţe şi o catifelare specifice soiului, fiind preferat atât ca vin tânăr, cât şi ca vin vechi, după o păstrare în butoaie mici de stejar, când capătă un buchet deosebit. „Este bine constituit, armonic, cu o aciditate plăcută şi care, la degustare, lasă în urmă o plăcută savoare”, susţinea regretatul academician prof. dr. Valeriu D. Cotea.
Ca vin sec, Pinot noir se armonizează foarte bine, datorită fineţii sale, cu friptura de pasăre, dar şi cu platoul de brânzeturi franţuzeşti servite la sfârşitul mesei. Radu Anton Roman îl recomandă şi alături de purcelul la cuptor sau lângă sărmăluţele moldoveneşti.
Faimoase vinuri de Bourgogne
Pinot noir este soiul din care se obţin faimoasele vinuri de Bourgogne. Alături de Chardonnay, soi pentru vinuri albe, Pinot noir aduce prestigiu acestei celebre regiuni viticole franceze, soiul bucurându-se aici de cel mai înalt nivel calitativ.
Nu este cunoscută cu exactitate originea sa, dar există date conform cărora Pinot noir se cultivă în Bourgogne începând cu secolul al IV-lea î.Hr. Soiul este cunoscut sub vechiul sinonim Morillon, fiind menţionat pentru prima dată în secolul al XIII-lea, iar sub denumirea de „Pinot”, în 1375, de către Filip al II-lea, Duce de Burgundia, cunoscut şi ca Filip cel Îndrăzneţ (15 ian. 1342 – 27 apr. 1404). În 1395, acesta a emis un decret prin care a scos soiul Gamay din regiune, făcând astfel loc pentru Pinot noir. O altă opinie ar fi că soiul este cultivat de pe vremea galilor, fiind descris prima oară de către Eustache Descamps, în anul 1394, sub numele „Pynoz”.
Pinot noir ajunge la maturare deplină relativ devreme, prin urmare nu este indicat pentru regiunile foarte călduroase, unde nu ar avea timp să dezvolte toate aromele. Pe de altă parte, în regiunile răcoroase, poate fi afectat de ploile de toamnă, care distrug bobul cu pieliţă subţire, ceea ce duce la obţinerea unui vin de calitate inferioară. Prin urmare, timp de câteva decenii, părerea generală era că nu se poate obţine un vin bun de Pinot noir decât în Bourgogne, aceasta fiind singura regiune ce poate îndeplini toate condiţiile necesare soiului. Dar anii ’90 au adus o schimbare majoră de perspectivă, Pinot noir făcându-şi loc şi către ţările din Lumea nouă. Astfel, California a demonstrat că are o climă care permite soiului Pinot noir să acumuleze aromele de care are nevoie pentru un vin de calitate, dar şi Canada a reuşit să obţină un vin apreciat din acest soi. Şi regiunile mai răcoroase din Chile şi din Australia s-au dovedit prielnice. Cu toate că cea mai mare parte din Africa de Sud este prea călduroasă pentru Pinot noir, soiul poate fi cultivat cu succes în regiunile răcoroase de coastă. Pe de altă parte, Noua Zeelandă pretinde că aici s-ar obţine cele mai bune vinuri de Pinot noir, după regiunea Bourgogne.
În Europa, Pinot noir călătoreşte prin numeroase ţări. În Italia este cunoscut ca Pinot nero şi este cultivat îndeosebi în partea de nord-est. În Germania, reprezintă cel mai cultivat soi pentru vinuri roşii, bucurându-se de o largă apreciere, mai ales datorită învechirii la butoaie de stejar. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Elveţia, Austria şi regiunea franceză Alsacia. Francezii cultivă Pinot noir şi în afara regiunii viticole Bourgogne, mai ales în Champagne.
