Gelul UV reprezintă o metodă practică în ultimii ani pentru unghii impecabile, o manichiură durabilă și rezistentă chiar și mai mult de patru săptămâni, dacă este întreținută corespunzător. Întâlnindu-se într-o varietate de culori, gelurile UV pot satisface chiar și cele mai aprigi cerințe.
Istoria gelurilor UV
Gelurile UV au început să fie cunoscute publicului larg începând cu anii 1990, când mai multe mărci au lansat pe piață geluri profesionale UV pentru unghii, alături de lămpi UV pentru uscarea gelurilor. Însă, de menționat este faptul că ideea de a folosi acrilul datează din 1950 și îi aparține doctorului stomatolog Frederick Slack, care și-a reparat unghia ruptă cu un material acrilic folosit de regulă pentru coroanele dentare.
La sfârșitul anilor 1970, tot un stomatolog, Stuart Nordstrom, a reușit să realizeze primul lichid profesional și pulbere acrilică pentru unghii. Deși existau lămpi UV pentru uscarea acrilului, acestea erau folosite exclusiv pentru lucrări dentare, neputând fi folosite pentru uscarea unghiilor. Tocmai din acest motiv, abia la sfârșitul anului 1990, producătorii de lămpi UV au reușit să se alinieze industriei unghiilor și să producă lămpi profesionale pentru manichiură.
De-a lungul anilor, formula cu gel pentru unghii a cunoscut îmbunătățiri, ajungând astăzi la cunoscutul gel UV, folosit în majoritatea saloanelor profesionale.
Geluri UV: ce sunt mai precis?
Gelurile UV se bazează pe chimia acrilatului care se întărește cu ajutorul razelor UV. Stratul rezultat în urma polimerizării acrilatului pe unghie, a fost inițial folosit pentru sculptarea extensiilor de unghii false. Acrilicul este format dintr-o mixtură omogenă de monomeri, oligomeri și polimeri.
Gelul UV presupune o mixtură lichidă formată din monomeri și oligomeri acrilici, care se leagă împreună atunci când sunt polimerizați sub o lampă UV. Procedura unghiilor cu gel UV constă în trei pași: base coat (strat de bază incolor ce asigură aderența gelului și protejează unghia), gelul colorat și top coat (strat de finisare incolor pentru luciu, o mai bună fixare și rezistență a gelului).
Fiecare strat necesită uscare UV, iar îndepărtarea lor se realizează prin înmuierea unghiilor în acetonă pură sau îndepărtarea gelului cu ajutorul unei pile electrice profesionale.
Compoziția chimică a gelurilor UV
Principalele ingrediente din gelurile UV sunt monomerii și oligomerii. Monomerii sunt folosiți pentru aderența lor, fiind utilizați cu precădere în stratul de bază, în timp ce ologimerii sunt folosiți în gel pentru flexibilitatea lor și ușurința de a îndepărta gelul mai ușor.
Monomerul – un tip de moleculă care are capacitatea de a se lega chimic cu alte molecule dintr-un lanț lung. Monomerii sunt elementele constitutive ale polimerilor, care sunt tipuri mai complexe de molecule.
Oligomerul – este o moleculă complexă, formată din câteva unități de monomeri, monomeri ce sunt legați covalent între ei în procesul de polimerizare. Acest întreg proces se numește, la rândul său, oligomerizare.
Proinhibatorii – cei mai comuni folosiți sunt difenilul, oxidul de fosfină, etilul și fenilfosfinatul, folosiți într-o cantitate de până la 2%. Aceștia sunt folosiți pentru a ușura procesul de polimerizare în lampa UV.
Alți aditivi folosiți sunt hidrochinona, conservant antioxidant hidroxitoluenul butilat pentru păstrarea culorii, precum și pigmenți de culoare.
Proprietățile Gelurilor UV
Gelurile UV reprezintă rezultatul unor lungi experimente de succes, pentru a satisface gradul de vâscozitate potrivit, o aderență puternică pe unghie, rezistență, luciu și durabilitate.
Vâscozitatea este un element esențial pentru gelurile UV. Gelurile cu o textură moale, au o vâscozitate mai mică, pentru a se putea întinde bine pe unghie și a se putea autonivela. Cele cu o textură mai tare, sunt gelurile pentru sculptare și au un grad ridicat de vâscozitate.
Pentru a nu depăși 70oC și pentru a putea fi evitat nivelul de încălzire din timpul expunerii razelor UV, se folosește o cantitate mai mică de monomeri, precum și o intensitate mai scăzută a luminii, rezultând o expunere mai lungă a unghiilor în lampă.
Gelul UV folosit pentru sculptat trebuie să beneficieze de o modulare mai elastică pentru a rezista cât mai mult pe unghii.
Luciul este o caracteristică principală a gelurilor UV și este determinat de conținutul de monomeri, intensitatea luminii UV și proinhibatorii folosiți în geluri.
Tipuri de geluri UV
O manichiură cu geluri UV este una dintre cele mai frecvente proceduri efectuate la un salon de înfrumusețare. Datorită ușurinței de a se lucra cu el, a consistenței vâscoase și a maleabilității ușoare, gelurile UV sunt printre preferatele tuturor femeilor, fiind produse profesionale, ușor de folosit, atât la salon, cât și în confortul propriei case.
Gelul monofazic este perfect pentru începători, având o textură lichidă ce poate fi ușor modelată. Îndeplinește atât funcție de strat de bază, gel colorat, cât și stratul superior pentru un luciu bine definit.
Gelul bifazic se folosește pentru extensia unghiilor, în compoziția gelului existând un strat de bază pentru aderență și baza de modelare, însă necesită folosirea suplimentară a unui alt lac pentru acoperire.
Gelul trifazic este format din trei geluri diferite, ce au la bază polimeri diferiți ca funcționalitate și compoziție, fiind destinat modelării. Are o consistență lichidă, vâscoasă, conferind unghiei elasticitate și rezistență.
Toate cele trei tipuri de gel se regăsesc atât în culori transparente, cât și în toată gama de culori existente și nuanțele derivate din respectivele culori.
