Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, este cinstit Sfântul Ştefan. Alături de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae, Sfântul Ştefan a făcut parte din grupul celor „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune” care au slujit în cadrul slujbelor religioase. Rolul lor în Biserica primară depăşea cu mult rolul pe care îl au astăzi diaconii. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparţinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Sfântul Ştefan a fost un apărător al credinţei adevărate, mărturisind că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat şi S-a înalţat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise şi lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ştefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeţi şi că iudeii sunt vinovaţi pentru uciderea Lui. Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Cum cei ucişi cu pietre nu erau înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415. Pe mormântul său scria „chiliel” – „cunună” în limba ebraică.
Sfântul Ştefan a fost primul creştin care a luat cununa muceniciei. Sfântul Ştefan, cel dintâi martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfă creştină pentru toţi. Sfântul Ştefan avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.
