Cătălin MORARU
redactor şef
Nu mai trecem în revistă discursul lui Liviu Dragnea, îl ştim deja, e cel obişnuit. Vinovaţii sunt aceiaşi, de la Soros la multinaţionale, trădătorii de ţară tot ăia, iar PSD este farul călăuzitor şi salvarea României. De altfel, Marian Oprişan, baronul local de Vrancea, o altă zonă foarte dezvoltată a României, a spus-o limpede, cu subiect şi predicat: „Cine trădează PSD, trădează România”. Cred că nici Ceauşescu nu a îndrăznit vreodată să pună semnul egal între PCR şi poporul român.
Nou este discursul anti-UE, absolut pe faţă, de data asta, nouă este şi asumarea pe faţă a adevăratului program de guvernare al PSD, lupta pentru amnistie şi graţiere. Aici eu sunt circumspect la zvonurile că Dragnea vrea acea ordonanţă, dar Viorica Dăncilă se opune. Plus că, numai gândul că doar Dăncilă ne mai apără de Dragnea îmi cam dă fiori.
Toată lumea s-a repezit să spună că Dragnea delirează. Aşa este, probabil ştie şi el asta. Întrebarea este cum de îşi permite. Iar răspunsul este simplu, pentru că ştie că are în spate sute de mii, dacă nu cumva milioane de români. Respectivii români nu vor nici ei amnistie şi graţiere, nu vor ieşirea din UE şi nici încetarea luptei anticorupţie. Absolut deloc. Dar vor avantajele financiare primite în guvernarea PSD. Nu mai contează cât vor plăti copiii noştri pentru dezmăţul lansat de Dragnea, românii pur şi simplu s-au săturat să fie săraci.
Aşa se explică îndrăzneala liderului PSD, care mai are puţin şi va conduce prin decrete, fără Parlament, la fel ca Ceauşescu, chiar în zilele în care ne amintim că acum 29 de ani oamenii mureau în stradă pentru înlăturarea unui regim totalitar.
Cifrele spun cam aşa: în ultimii patru ani, salariile în sănătate au crescut cu 135%, în administraţie cu 100-150% şi în învăţământ cu 85% ( la care se mai adaugă un 10% de la 1 ianuarie, plus încă nişte prime). A mai crescut şi salariul minim şi pensiile. Chiar dacă această creştere a fost demult înghiţită de inflaţie, la mulţi le-a rămas în minte doar creşterea salariului, nu şi a preţurilor. La toate astea mai adăugaţi şi zicerea românească originală că salariul „se dă”. Deci nu „se ia”, cum ar fi normal, că reprezintă munca omului, ci salariul ne este dat. Şi aşa aflaţi de ce foarte mulţi profesori, funcţionari, personal din sănătate sau pensionari sprijină PSD.
Radicalizarea asta pro-pesedistă a atins mai întâi extremele. Cei săraci şi foarte săraci ştiu că PSD le dă pomană. Chiar dacă nu e deloc aşa, nu le mai schimbă nimeni părerea. Iar cei care au salarii mari şi foarte mari, în special din administraţie, ei bine, pentru foarte mulţi dintre ei a devenit personal. O slujbă lejeră, un salariu disproporţionat vizavi de munca depusă. E normal să creadă că un guvern fără PSD nu va mai da salariile astea sau va da afară jumătate din angajaţii instituţiilor statului. Aşa că, de fapt, nu e vorba de corupţie, Soros sau multinaţionale, ci e vorba de bani, de păstrarea unui standard de viaţă.
Fiecare măsură controversată a PSD a fost precedată de măriri salariale. Aruncatul cu bani în populaţie amorţeşte repede spiritul civic. De ce să te mai intereseze că scapă Dragnea şi ai lui de puşcărie şi rămân şi cu banii furaţi, când marele lider promite pentru bugetari al 13-lea şi al 14 salariu? „Coruptule”, îl striga râzând Dragnea prin sală pe Darius Vâlcov, un om care a fost şi el găsit cu nişte lingouri de aur, plus tablouri de milioane de euro. Dar se poate trece cu vederea şi asta, la anunţul că de la anul iar creşte leafa, fără să ceară nimeni să munceşti mai mult sau mai bine.
„Suntem servitorii românilor”, declara cu voce tremurată baronul vrâncean Marian Oprişan, la şedinţa cu pricina. Aici chiar am râs, doar scriem de ani de zile de viloaiele servitorilor poporului român şi de milioanele lor de euro.
Dar hai să vedem cum e cu activitatea servitorilor ăstora. În ziua şedinţei de la PSD, trenul Bucureşti-Cluj a făcut 29 de ore. iar Timişoara-Iaşi, 30 de ore. Pentru că CFR nu are bani nici să cumpere drujbe ca să taie copacii căzuţi peste şine. Jumătate de ţară era sub cod galben sau portocaliu de viscol, drumuri închise, localităţi izolate sau fără curent electric, apă, gaz. Cu o zi înainte, corpul de control al Ministerului Sănătăţii anunţa că, din spitalele controlate, 85% nu îndeplinesc cerinţele minime de funcţionare.
Nu am auzit nici o şoaptă despre toate astea în discursul lui Liviu Dragnea. Nu, servitorii românilor erau foarte ocupaţi să găsească o modalitate să scape de puşcărie. Dar ăsta e doar un detaliu, ei de fapt îşi iubesc ţara. E şi normal, unde ar mai putea face tot ce fac, fără să păţească nimic?
