Virgil COSMA
jurnalist
Moţiunea de cenzură la adresa Cabinetului Dăncilă va fi depusă cu o mare întârziere, abia astăzi, şi va fi votată miercurea viitoare, pe 19 decembrie. Opoziţia, subminată de atitudinea ambiguă a liberalilor, a pierdut cel puţin câteva momente favorabile de fi făcut mult mai devreme acest demers, în situaţii în care parlamentarii coaliţiei majoritare, sprijiniţi de UDMR, s-au dedat la abuzuri străgătoare la cer, la tot felul de malversaţiuni pe lângă regulamentele celor două camere şi, nu o dată, pe lângă lege. Însă şi de această dată, cu toate conflictele din interiorul PSD şi în ciuda dezertărilor din oştirea lui Dragnea, şansele de izbândă ale moţiunii sunt minime. Un fel de „hai s-o facem şi pe asta, că se termină sesiunea (reglementările permit doar o moţiune de cenzură pe sesiune – n. a.), să nu zică lumea că n-am băgat-o”.
Cheia şi lăcata, ca de fiecare dată în ultimii 25 ani, se află din nou la UDMR şi la reprezentaţii celorlalte minorităţi. Hunor a afirmat acum două zile că nimeni nu a negociat cu el, că Orban (şeful PNL – n. a.) îl evită şi că totul pare a fi un exerciţiu de imagine, atâta vreme cât Opoziţia nu a negociat cu ai lui o viitoare majoritate parlamentară. Mai concret, liderul senatorilor UDMR, Cseke Attila, le reproşează iniţiatorilor moţiunii că nu au venit cu un program de guvernare alternativ, cu un nume de premier care ar urma să o înlocuiască pe Dăncilă sau cu câteva propuneri pentru ministerele-cheie. Adică reproşând pe faţă că lor nu li s-a promis nimic. Pe şleau: „vă dăm atâtea ministere, atâtea funcţii în descentralizate şi vom supune la vot următoarele legi, dintre cele pe care le doriţi voi”. Aşa se face politică în România, aşa ştiu ei de când au intrat în Parlament. De aceea, au şi lăsat uşile deschise: „vom decide în ultima zi cum votăm”. E treaba lor, pot fi ascultaţi sau nu, dar Opoziţia trebuia să ştie treaba asta sau să renunţe la o moţiune introdusă doar ca să-i mai amăgească odată pe români. Cu celelalte minorităţi e mai simplu, reprezentanţii lor se lipesc imediat oricărei majorităţi se formează.
Am scris „amăgească” pentru că, dacă în alţi ani moţiunile de cenzură eşuau în scene penibile de umor parlamentar, de această dată aşteptările sunt mari şi reale. Două sondaje de săptămâna trecută arată că PSD poate conta acum pe mai puţin de un sfert din populaţie (uşor de identificat în acei bugetari care sunt bine plătiţi şi în cohortele de pensionari „speciali”) şi că, mai rău pentru coaliţia de guvernământ, 91% dintre alegători – inclusiv ai lor – sunt categoric împotriva amnistiei, graţierii şi, în general, împotriva atacului deşănţat la normele statului de drept. Aşteptările mari la care mă refer înseamnă că trei sferturi dintre cetăţenii cu drept de vot (un procent istoric, pe care nu l-a atins anterior niciuna dintre guvernările PSD) i-ar vrea măturaţi de la guvernare. Şi au şi de ce!
Majoritatea parlamentară şi guvernul ei au făcut praf bugetul şi nu au fost în stare să construiască unul pentru anul viitor. Ministrul „dandy”, aşa-zis al finanţelor, dă vina pe CSAT. Iohannis a suspendat ultima şedinţă a CSAT, pe bună dreptate, fiindcă grupul infracţional care conduce din umbră guvernul nu mai poate respecta angajamentul ţării faţă de NATO, acela de a aloca Apărării 2% din PIB. Nu mai au bani. Au împrumutat de la organismele financiare internaţionale, la dobânzi uriaşe, au împrumutat de la băncile din România, lăsând mediul privat fără surse de dezvoltare, au împrumutat inclusiv de la populaţie. Au confiscat până şi banii companiilor de stat profitabile, care, în loc să investească în tehnologii, sunt condamnate să fie vândute la preţ de fier vechi. Au luat banii primarilor, indiferent de culoarea lor politică şi, tăind investiţiile, au adus România în cel mai mare deficit de infrastructură din Uniunea Europeană. Au furat de la pensionari, amânând indexarea cu şase luni, au furat şi de la copii, lăsând alocaţiile la un nivel derizoriu.
Rezultatele? Puterea de cumpărare a scăzut simţitor în ultimii doi ani, din cauza creşterii preţurilor la produsele de bază, la facturile pentru utilităţi şi din cauza creşterii ratelor bancare; 52% dintre români declară că trăiesc mai prost decât anul trecut, iar 4,6 milioane de români pot fi consideraţi săraci; o treime dintre copiii şi tinerii în vârstă de până la 18 ani trăiesc sub pragul sărăciei; abandon şcolar, mortalitate infantilă, infrastructură de acum 100 ani, epidemii, instituţii slabe până la irelevante, abandonarea oricărei minime meritocraţii, în toate domeniile de activitate, avansul neabătut înspre a deveni raiul infractorilor lumii. Şi, peste toate, depopularea accentuată. Din România se pleacă mai mult şi mai frecvent decât din zonele de război ale lumii. Un sfert dintre tineri vor să plece acum, imediat, iar jumătate dintre ceilalţi iau în considerare această opţiune pentru următorii cinci ani.
Astfel încât această moţiune de cenzură nu mai este despre un politician, un grup de politicieni, stânga sau dreapta, proceduri guvernamentale sau buget. Este pur şi simplu despre supravieţuirea României, ca stat integru şi liber, în interiorul UE. Dacă rămânem sub Dragnea şi grupul lui de infractori, căderea nu se va produce imediat, dar nici mult nu mai este. Cam un an, cel mult doi.
