Virgil COSMA
jurnalist
În nici doi ani de guvernare PSD, cu sprijin ALDE şi UDMR, s-a generat cea mai mare instabilitate de la al Doilea Război Mondial încoace, cu toate că social-democraţii au obţinut victoria în alegerile parlamentare din 2016 cu un scor istoric. De ce? Pentru că Dragnea şi sfetnicul său Vâlcov, ambii condamnaţi penal, nu mai prididesc cu sinecurile. Aproape la fiecare şedinţă de partid promit noi şi noi posturi oricui îi contestă, dar şi puzderiei de baroni şi baronaşi locali, fără de care ar fi pierduţi. Aşa se menţin la putere. În anii ‘70, în Italia era la fel. Dar Italia de atunci era dominată şi condusă – prin interpuşi, ca la noi acum – de Mafia. Douăzeci de ani şi operaţiuni vaste, soldate cu morţi, răniţi şi dispăruţi, le-au trebuit italienilor să scape de acel tip de regim.
Liderul PSD, Liviu Dragnea, a marcat şi câteva premiere pe scena politică românească: demiterea prin moţiune de cenzură a propriului Guvern sau forţarea unui al doilea premier să demisioneze. În cele 23 de luni de când a preluat guvernarea, PSD a schimbat de mai multe ori titularii a aproape tuturor ministerelor, peste 70 în total. Excepţie au făcut doar internele, unde a rămas Carmen Dan, şi agricultura, condusă de Petre Daea. Dintre cele păstorite de ALDE, doar externele au rămas cu acelaşi ministru de la început – Theodor Meleşcanu. Nu doar fiindcă este o fosilă a vechiului SIE, ci şi fiindcă este singurul care ştie ceva meserie în marea de amatorism deşănţat din jurul lui. Toate celelalte portofolii şi-au schimbat titularii, unele şi de şase ori, cum este cazul Ministerului Economiei. Toţi s-au remarcat prin „calităţi” indispensabile noii nomenclaturi: servilism, iresponsabilitate şi prostie, uneori agresivă.
Răsplătirea susţinătorilor, care fac coadă să-şi bage neamurile în structurile administraţiei naţionale, şi mituirea grosolană a unei părţi a populaţiei în detrimentul celeilalte, majoritară, sunt singurele metode pe care cei doi infractori le ştiu şi le aplică. Sunt sufocaţi de teama de a pierde hăţurile din mâini şi de cea, tot mai probabilă, de a înfunda puşcăria. La ultima rectificare bugetară au tăiat – din nou! – de la educaţie, cercetare şi investiţii. Motivul este vizibil de pe lună şi a fost prezis de toţi finanţiştii: economia naţională, aşa cum este ea acum, nu poate să susţină salariile faraonice cu ajutorul cărora şefii PSD încearcă să-şi fidelizeze cei aproape 1,5 milioane de bugetari şi pensionari „speciali”. Până şi fidelizarea este o speranţă deşartă. În cel mult câteva zile din momentul în care mare parte dintre aceştia nu-şi vor mai primi mita lunară ei vor ieşi în stradă. Şi vor fi mult mai vehemenţi decât progresiştii de la USR, fiindcă – în baza noilor venituri – au făcut credite pentru case, şi-au luat maşini mai bune, au dat copiii la şcoli mai scumpe. Cum este să pierzi totul într-o noapte? Există un risc imens să afle asta destul de curând.
„Implementăm măsurile de stimulare a economiei şi măsurile sociale, obiectiv atins. Ne încadrăm în ţinta de deficit bugetar, sub 3% din PIB, ţintă respectată, nu creştem ponderea datoriei guvernamentale în PIB, la fel ţintă respectată, consolidăm rezerva finanţelor din trezorerie, asiguram cheltuieli de înzestrare militară conform planului angajat. Asigurăm finanţarea necesară pentru pregătirea în bune condiţii a sărbătoririi Centenarului şi pentru preluarea preşedinţiei Consiliului UE, de asemenea, obiective atinse”, spune ministrul de finanţe Teodorovici. Afară de referinţa la bugetul armatei, celelalte afirmaţii sunt „fake news” (ştiri false), fiindcă vin din gura unui oficial, adică pe româneşte minciuni. În realitate, potrivit specialiştilor, veniturile la buget sunt cu peste cinci miliarde euro mai mici decât cele preconizate.
Dezastru la încasările din TVA, accize, impozit pe profit, impozit pe venit şi altele. Dezastru total la accesarea de fonduri europene. Continuăm să fim ţara din UE cu cea mai mică recoltare a veniturilor statului (citită invers se poate spune şi cu cea mai mare evaziune fiscală) şi cu toate astea avem cea mai mare pondere de săraci potrivit standardelor Uniunii. Ce să însemne asta? Că evaziunea se face pe partea protejată a economiei, adică în folosul decidenţilor care acordă contractele plătite din bugetul de stat. Dezastru şi la tentativa fostului număr doi în ierarhia PSD, primarul capitalei Gabriela Firea-Pandele, de a înfiinţa 22 de Teldrumuri mai mici, sub forma unor „companii municipale”. În realitate, companiile pentru prestări servicii inventate de cuplul din Voluntari s-au dovedit a fi nişte robinete uriaşe de sifonat banii bucureştenilor. Sesizată de USR, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât că înfiinţarea lor a fost ilegală. Sute de neamuri, pile şi relaţii, plătite cu mii de euro lunar, vor trebui concediate dacă Firea nu inventează repede ceva care să evite dizolvarea lor. Sute de oameni din aceeaşi categorie – pile şi obligaţii – populează şi guvernul precum şi nenumăratele agenţii ale sale. Dacă îi adunăm şi pe cei din teritoriu, sunt câteva mii. Pe ăştia cine, când şi mai ales cum îi va concedia, fiindcă au devenit cu toţii funcţionari publici, apăraţi de lege? Când şi ce instanţă poate hotărî că toate aceste guverne marionetă au batjocorit actul de guvernare? Doar noi, cetăţenii, la viitoarele alegeri, şi doar dacă acestea se vor mai ţine corect.
