Continuăm seria articolelor legate de numele proprii care au devenit substantive comune cu savarina, o prăjitură pe care aţi mâncat-o, sunt sigur, măcar o dată în viaţă. Ca şi în cazul ghilotinei, la care ne-am referit săptămâna trecută, celebritatea savarinei se datorează unui francez implicat activ în Marea Revoluţie Franceză, declanşată în 1789. De această dată, este vorba despre Jean Anthelme Brillat-Savarin, născut în 1755 şi decedat în 1826.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
A fost unul dintre erudiţii epocii sale, studiind chimie, medicină şi drept, ajungând la un moment dat şi vioara întâi la Park Theater, din New York, după ce, la un moment al revoluţiei când se pusese recompensă pe capul său, se refugiase în SUA. Revine în Franţa în timpul Directoratului, în 1797 şi până la sfârşitul vieţii va practica dreptul, ca avocat.
A publicat mai multe lucrări de drept şi de economie politică, dar şi o povestire erotică. Aflat la o vârstă destul de înaintată s-a îndrăgostit de verişoara sa, mai tânără cu peste 20 de ani decât el, Juliette Récamier, una dintre frumuseţile celebre ale Franţei napoleoniene. Pe aceasta a imortalizat-o cunoscutul pictor Jacques-Louis David, în tabloul numit „Portretul Doamnei Récamier”, realizat în 1794. Tânăra femeie este înfăţişată semi-lungită pe o sofa stil Empire care, plecând de la acest tablou, se va numi în continuare recamier.
Revenind la Savarin, lucrarea care l-a făcut celebru în epocă a fost „Fiziologia gustului”, publicată la sfârşitul lui 1825, cu două luni înainte de moartea autorului. Cu un talent ce venea din consistentele şi elaboratele sale lecturi, autorul scrie despre plăcerea de a mânca, afirmând că a şti cum, ce şi când să mănânci este o ştiinţă. Adept al lui Epicur, al evitării exceselor, scria la un moment dat: „aceste persoane care suferă de indigestie sau care se îmbată sunt complet ignorante cu privire la adevăratele principii ale mâncatului sau băutului”.
Brânza Brillat-Savarin („Frommage Brillat-Savarin”), cu o textură moale şi cremoasă, cu o aromă uşor acidă de smântână sau de unt proaspăt şi de nucă este un preparat celebru care-i poartă numele şi care este extrem de căutată în marile restaurante din Franţa, Belgia, Germania, Anglia şi SUA. Este cunoscut şi „mucegaiul Savarin”, un mucegai specific brânzeturilor, având un contur uşor rotunjit.
Cea mai cunoscută şi accesibilă tuturor rămâne, însă, savarina. Savarin fost redescoperit în anii ’90 ai secolului trecut, prin intermediul unei emisiuni TV gastronomice foarte populare în Japonia, “Iron Chef”, iar cu acest prilej milioane de telespectatori au aflat, în direct, celebrul său aforism, ce fusese uitat, “Spune-mi ce mănânci şi-ţi voi spune cine eşti”. Tot Savarin este considerat a fi cel care introduce dieta săracă în carbohidraţi, constatând că alimentele făinoase şi zahărul îngraşă.
În final, o întâmplare care îl are în prim-plan. Se cunoştea că îi place vinul, pe care ştia să-l deguste şi să-i simtă aromele, aşa că un prieten, care a vrut să îl tachineze, i-a oferit după cină, la desert, nişte struguri. Replica lui Savarin a fost promptă. “Vă rămân îndatorat”, spuse el dând farfuria deoparte, “dar nu îmi stă în fire să-mi iau vinul din pastile”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
