Plantele medicinale sunt o sursă sigură şi la îndemână în detoxifierea ficatului.
Ficatul realizează sute de operaţiuni simultane în corpul omenesc, în scopul reglării circulaţiei sângelui, fabricării aminoacizilor şi substaţelor regeneratoare, având rol fundamental în detoxifierea substanţelor intrate în organism şi este clar că, dacă ficatul este responsabil de eliminarea toxinelor din organism, atunci trebuie detoxifiat şi el.
Astfel, chiar dacă analizele ies bine, iar ficatul pare a fi în regulă, nu trebuie să uităm că acesta se află în fiecare zi sub presiunea tuturor substanţelor chimice introduse în organism care afectează funcţiile hepatice. Ficatul filtrează substanţele intrate, el fiind organul unde iau naştere imunoglobulinele cu rol în imunitate, aici se reglează sensibilitatea faţă de temperatură şi se secretă fierea care permite digestia grăsmilor.
Factori de risc
Printre ameninţările care pun în pericol sănătatea ficatului se numără:
– proasta calitate a apei;
– o alimentaţie dezechilibrată;
– poluarea;
– consumul de droguri sau alcool;
– bolile infecţioase;
– stresul;
Unii factori pot fi controlaţi, alţii nu depind de noi. Semnele care ne avertizează că putem avea probleme de ficat, sunt:
– durerile frecvente de cap, ameţeala, spasmele, iritabilitatea şi depresia sunt semne care pot fi luate în considerare.
– apariţia de pete de diverse culori pe piele (depigmentarea pielii).
– schimbarea culorii urinei. O culoare spre roşiatic indică un pH scăzut, asociat cu incapacitatea bilei de a menţine echilibrul acido-bazic în corp.
– şi limba ne poate spune dacă avem un ficat încărcat sau nu. Sub limbă avem două vene groase, iar dacă aceste vene sunt îngroşate şi au o culoare închisă (mov închis, roşu închis) înseamnă că ficatul este disfuncţional.
Dacă vă simţiţi mereu obosiţi, fără energie şi chef pentru treburile de zi cu zi, este posibil să aveţi nevoie de un tratament cu ceaiuri pentru ficat, care să vă pună încet pe picioare. Cele mai bune recomandări de ceaiuri pentru ficat sunt următoarele:
Ceaiul de păpădie
Păpădia se recomandă ca medicament în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de păpădie se recomandă în obezitate, boli de ficat, mărind secreţia biliară. Ceaiul se prepară prin infuzie sau decocţie, dintr-o liguriţă-două de plantă mărunţită cu 250 grame de apă. În decursul unei zile se beau două-trei ceaiuri.
Ficatul produce bila, care ajută enzimele din corp să descompună grăsimile în acizi graşi. De asemenea, filtrează şi detoxifică sângele, stochează glucoză, sintetizează şi metabolizează grăsimile şi colesterolul. Păpădia menţine fluxul corect al bilei. În plus, ceaiul ajuta organismul să absoarbă mineralele. De asemenea, reduce inflamaţia şi previne dezvoltarea bolilor.
Ceaiul de rostopască
Rostopasca intră în compoziţia ceaiului hepatic, fiind recomandat în bolile de ficat. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuţit de patru ori pe zi, în cure de trei săptămâni, cu şapte-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecţiuni ale ficatului apărute în urma intoxicaţiilor şi a otrăvirilor, a infecţiilor cu virusul hepatitei.
Ceaiul se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă, peste care se toarnă o ceaşcă cu apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară şi se bea câte una-două linguri la trei ore. Acesta formează doza pentru o zi. În caz de dureri se repetă a doua zi aceeaşi cantitate. Ceaiul de rostopască se recomandă şi în tusea spastică. Rostopasca, asociată cu sunătoare, coada-şoricelului, mentă, turiţa-mare, dă un ceai cu efect curativ în boli de ficat.
Amestec de plante pentru ficat
Ceaiul amestec reprezintă o combinaţie unică de plante, recomandat pentru protejarea, regenerarea celulelor hepatice, are proprietatea de a mări secreţia bilei, uşurând şi micşorând volumul ficatului, de a calma durerile, mai exact pentru detoxifierea ficatului.
Se face ceai din următorul amestec de plante medicinale: coajă de cruşin, flori de coada-şoricelului, frunze de izmă, fructe de măceş, mătase de porumb, rădăcină de păpădie, turiţa-mare, rostopască, volbură şi sunătoare. Se combină părţi egale din toate plantele şi apoi se adaugă o linguriţă într-o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 10 minute, după care se beau câte două-trei ceaiuri calde pe zi, dintre care unul dimineaţa pe stomacul gol.
Ceaiul de pătrunjel
Pătrunjelul conţine de patru ori mai multă vitamina C decât o portocală, conţine mai mult fier decât spanacul şi proteine cam cât sunt în două ouă. Cosnumul crud de pătrunjel, sub formă de infuzie sau decoct, este excelent pentru infecţii uşoare, astenie sau colici ori meteorism. Chiar dacă nu ştiau oamenii din trecut prea multe lucruri despre pătrunjel, fierturile şi ceaiurile de frunze de pătrunjel erau luate pentru tratarea bolilor intestinelor, bolilor de ficat, bolilor de oase şi vindecarea infecţiilor. Ceaiul de frunze de pătrunjel se bea vreme de maxim şapte zile consecutiv şi apoi se face pauză. Una-două căni de ceai pe zi este suficient.
Ceaiul de gălbenele
Aceste flori medicinale sunt recomandate sub formă de infuzii în tratarea acneei, inflamaţiilor colului, ulcerului gastric şi duodenal, cancerului de piele (în această situaţie este recomandată tinctura sau alifia de galbenele), micozei, osteoporozei, bolilor de ficat, icterului infecţios, arsurilor şi degerăturilor. Infuzia sau ceaiul de galbenele se prepară din două linguriţe de floare uscată la 250 de ml de apă. Florile se adaugă peste apă clocotită, iar ceaiul obţinut se lasa acoperit 15-20 de minute, după care se filtrează.
Ceaiul de ciulin
Complexul de flanoide (patru flavonoide: silibina, silidianina, silimanina, silandrina) din compoziţia sa are un puternic efect antioxidant, stimulează capacitatea de regenerare a celulelor, blochează acumularea de toxine în ficat stimulând eliminarea deşeurilor toxice ce se acumulează în ficat.
Preparatele din ciulin protejează ficatul de acţiunea distructivă a unor toxine puternice şi a alcoolului şi stimulează regenerarea celulelor hepatice.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de seminţe măcinate peste care se va turna o cană de apă clocotită şi se va lăsa la infuzat în jur de 15 minute. Se consumă de trei ori pe zi.
Şi tinctura de ciulin este benefică. Pentru preparare se macină 50g de seminţe care se pun într-un recipient ermetic alături de 250ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se va păstra la temperatura camerei, agitându-se de mai multe ori. Amestecul se filtrează şi se pune mai apoi în sticle mai mici. Se poate păstra la temperaturi mai scăzute, cel puţin doi ani.
Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de seminţe zdrobite la o cană cu apă clocotită, se lasa să dea totul în clocot, mai apoi se strecoară. Se beau doua căni pe zi.
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultaţi şi sfatul unui medic specialist.
