Cătălin MORARU
redactor şef
Asta pare să fie mesajul guvernului PSD către români. Banii ne aşteaptă, dar românii nu se chinuie să îi ia, nici când nu au bani pentru investiţii importante, cum e cazul cu autostrada Iaşi-Târgu-Mureş, despre care am mai scris.
În loc să facem proiecte, premierul Viorica umblă cu căciula în mână pe la arabi şi iar e plin site-ul guvernului de filme mute cu străinătăţurile vizitate degeaba de doamna Dăncilă.
Ştim deja că banii europeni sunt mai greu de furat. Mai ştim şi că ancheta făcută la nivel european despre fraudarea de fonduri de către TelDrum l-a enervat pe Dragnea, că nu mai poate spune de statul paralel. Aici e vorba de OLAF, organism al Uniunii Europene, care a făcut o anchetă şi Dragnea s-a pomenit, împreună cu şefii TelDrum, acuzat de constituire de grup infracţional organizat.
Nu ştiu dacă ajung motivele astea, însă nu mai ştiu să mai existe vreo ţară din UE care este certată şi implorată să depună proiecte ca să atragă fonduri europene.
Pentru a înţelege dimensiunea dezastrului trebuie să trecem prin nişte cifre. Din exerciţiul financiar 2014-2020, România a reuşit să atragă doar vreo 6% din totalul fondurilor europene puse la dispoziţie. Mai exact, din 22,5 miliarde euro, am reuşit să luăm vreo şase miliarde şi mai sunt doar doi ani în care ne putem mişca. Anul acesta rata de absorbţie este de 0,8%. Situaţia cu fondurile disponibile la capitolele mai importante ar arăta cam aşa:
– Program Operaţional Infrastructură Mare – 9,42 miliarde euro;
– Program Operaţional Regional – 6,70 miliarde euro ;
– Program Operaţional Dezvoltare Rurală – 8,10 miliarde euro;
De aia tot imploră comisarul european Corina Creţu guvernul să facă ceva şi să ia banii. Că altfel îi pierd.
De când e în Uniunea Europeană, chiar cu acest procent nesemnificativ de absorbţie a fondurilor europene, România tot a reuşit să atragă 34 de miliarde de euro. Gândiţi-vă cum arăta ţara dacă aveam grad de absorbţie a fondurilor 70-80%, cum au polonezii, de exemplu.
Practic, dacă facem o socoteală economică veţi vedea că toată creşterea economică a ţării are exact valoarea banilor luaţi de la UE. Restul, vorba bancului, s-a stricat sau s-a furat.
La foarte multe capitole, cele mai multe de fapt, absorbţia de fonduri europene e zero sau apropiată de zero. Cel mai important e infrastructura, am văzut. Dar mai sunt programe interesante. Există, de exemplu, posibilitatea ca România să ia bani europeni destinaţi tinerilor angajaţi, pentru a-i convinge să nu mai plece din ţară. Între o sută şi două sute de euro lunar ar primi un tânăr angajat, pe lângă salariu, timp de doi ani. Câţi bani a atras România pe acest proiect? Zero euro. Lista poate continua, aproape la toate capitolele, cu aceleaşi rezultate.
Dezinteresul vizavi de fondurile europene este accentuat şi de birocraţie. Multă birocraţie. E dificil de făcut proiecte, e nevoie de consultanţi, de o mulţime de hârtii, aprobări, etc. Însă birocraţia e românească, nu e impusă de UE. Şi pentru mine a fost o surpriză când am aflat, cu ani de zile în urmă. Oficialii Uniunii Europene au stabilit nişte principii, detaliile pentru finanţarea proiectelor le-a stabilit fiecare stat în parte. Polonezii au pus proiecte tip din toate domeniile pe site-ul ministerului de resort, cehii s-au ocupat prin minister de făcut proiecte gratuit pentru agenţi economici, pentru a elimina consultanţii, la nemţi se lucrează direct cu banca, te duci cu proiectul la bancă, banca îţi dă banii şi discută mai departe cu UE. Românii au ales, tipic, calea cea mai complicată şi mai plină de hârţogăraie, aprobări şi ştampile, care i-au îndepărtat de noţiunea de proiect european şi pe privaţi şi pe angajaţii statului.
După estimările specialiştilor, fondurile europene ar putea asigura finanţarea a 60-65% din investiţiile publice româneşti. Nu se întâmplă aşa. Investiţiile sunt la un nivel minim, cele din 2018 sunt mai mici decât cele din 2017 şi, mai ales, mai mici decât în 2016, pe vremea guvernului Cioloş. Mai ştiţi de guvernul ăla, numit de pesedişti „guvernul zero”? Iaca în anul de graţie 2018, guvernul Dragnea are investiţii mai mici cu vreo trei miliarde de lei decât guvernul zero. Şi se împrumută cu un miliard de euro lunar ca să dea salarii şi pensii, într-o perioadă în care pesediştii se bat cu cărămida în piept că avem creştere economică.
Dar banii europeni nu ne interesează, pentru că europenii l-au prins pe Dragnea cu raţa în gură. Cineva, cândva, trebuie să răspundă de fundătura asta în care suntem împinşi cu toţii. Că trebuie să subliniez asta, să nu credeţi că pesediştii nu ştiu importanţa banilor europeni. Sigur că ştiu. Dar dacă domnu Liviu nu vrea, ce pot face slugile? Pot „decât” să înghită în sec şi să stea liniştiţi la locurile lor.
