Ciprian MITOCEANU
scriitor
Ceea ce trebuia demonstrat s-a demonstrat de mult; numai naivii incorigibili mai pot crede că ţara asta mai are vreun viitor. Între noi fie vorba, nici trecutul nu e aşa de glorios precum încearcă să ni-l prezinte cărţile de istorie. Trăim în ţara lui „Lasă bre că merge şi aşa”, vorba protagoniştilor unei campanii de interes public, ţara în care guvernanţi şi cetăţeni de rând se ghidează după lozinca de sorginte comunistă „Timpul trece, leafa merge”. O ţară cârmuită de o gaşcă de neisprăviţi puşi pe căpătuială şi care nu sunt capabili nici să lege două vorbe, o ţară în care sprijinul politic este mai important decât abilităţile într-un domeniu şi decât calitatea umană. În ţara asta să fii moral înseamnă, după mintea celor mai mulţi, să fii prost.
O ţară în care nimeni nu învaţă din greşelile trecutului şi în care cu toţii, de la guvernanţi la guvernaţi, se bazează pe trecerea timpului. Care vindecă totul.
Au trecut trei ani de la tragedia de la Colectiv şi guvernanţii nu au ratat ocazia de a demonstra cât de puţin le pasă de ce s-a întâmplat atunci. Nu e ceva care să ne surprindă; lor oricum nu le pasă câtuşi de puţin de noi sau de România. Viorica Dăncilă, de pildă, n-a fost în stare să transmită un mesaj pentru familiile victimelor de la Colectiv. Asta pentru că madama în cauză nu se pregătise în prealabil pentru o asemenea provocare venită din partea unui jurnalist. Pur şi simplu le-a spus „pa” celor de la presă şi s-a cărat. Iar femeia asta, incapabilă să spună două propoziţii dacă nu le citeşte de pe foaie sau nu le-a tocit în prealabil este premierul României. Se plimbă prin străinătate pe banii statului şi reprezintă ţara la cel mai înalt nivel. Şi dacă ar fi singura „tuta absoluta” din peisaj…
Păpuşarul care o manevrează pe Viorica a reuşit să dea cu bâta în baltă. După părerea lui autorizată tinerii de la „Colectiv” au fost ucişi. „Ceva i-a ucis. N-am de unde să ştiu… Nu vreau să răscolesc durerea familiilor acelor copii. Nu cred că lucrurile sunt limpezi”. Sforarul de Teleorman bagă pastila cu conspiraţia. Fără ruşine, fără pic de empatie. Tot ce-l interesează e să ţină opinia publică departe de dosarele în care este judecat. Dacă ştie ceva, dacă are informaţii sigure, să facă bine şi să spună, nu să speculeze şi să arunce petarde, să-şi bată joc de memoria unor oameni şi de durerea familiilor. Îi cere lui Iohannis să semneze un decret prin care să fie împuşcat. Sinistră glumă; neamţul oricum semnează orice i se bagă sub nas aşa că…
La trei ani după tragedie vinovaţii încă nu au fost identificaţi, iar România este la fel de nepregătită să facă faţă unor catastrofe similare. Spitalul pentru arşi promis de guvernanţi nu a mai fost construit, banca pentru grefe de piele nu există nici măcar la stadiul de proiect. Cică e greu de menţinut, de vină e şi mentalitatea românilor; gata, s-a ales praful! Au trecut trei ani de la „Colectiv” şi, din fericire, nu a mai existat o tragedie similară – asta e singura „realizare” cu care se pot lăuda aleşii. O mulţime de cluburi şi bombe continuă să funcţioneze fără autorizaţie de la ISU dar cât timp nu se întâmplă nimic timpul trece, oamenii uită… De ce să ne facem griji, de ce să cheltuim? Legislaţia în domeniu s-a modificat, dar cât timp autorităţile permit cu nonşalanţă încălcarea regulilor nu s-a schimbat nimic.
După reuşita simulării cutremurului dezastruos a urmat o serie de seisme. Din fericire nu atât de puternice încât să demonstreze ineficienţa autorităţilor. Când a fost întrebat de ce sistemul RO-ALERT nu a funcţionat, Raed Arafat a oferit explicaţii de nivel clasă pregătitoare. Cică sistemul nu transmite alerte, ci confirmări. Adică eşti informat după cutremur; să ştii şi tu de ce a căzut casa peste tine. Individul ţine să ne bage în cap că nu există nicăieri în lume nu există aparatură care să prevadă cutremurele. Evident, Arafat nu a auzit despre Earthquake Warning System (şi nici măcar nu e singura opţiune) dar, cât timp nimeni nu a cerut şpagă pentru a pune la dispoziţia autorităţilor române aşa ceva ne bazăm pe declaraţiile oficialilor. Care susţin că un seism nu poate fi prevăzut din timp. Din fericire timpul trece şi tâmpeniile guvernanţilor sunt uitate. Memoria e scurtă, iar istoria o scriu învingătorii. Somn uşor, România! Cât timp tragi la aghioase trecerea timpului e mai uşor de suportat.
