Nouriel Roubini, supranumit profetul crizei, prezintă o serie de motive care anunţă o nouă criză.
Primul argument este, culmea, chiar creşterea solidă a economiei americane care a depăşit potenţialul. Până în 2020, creşterea economică americană se va epuiza şi are toate şansele să se transforme în recesiune.
În al doilea rând, Rezerva Federală americană a majorat deja dobânzile, care vor ajunge la 3,5% în 2020. În aceste condiţii, inflaţia va urca în condiţiile în care preţul ţiţeiului dă semne de creştere. De altfel, investitorii pe pieţele internaţionale au luat deja în calcul creşterea inflaţiei începând să îşi orienteze investiţiile de pe piaţa de capital către obligaţiuni, cea mai bună dovadă în acest sens fiind creşterea din ultima perioadă a randamentelor la obligaţiunile americane. Totodată, celelalte bănci centrale şi în special Banca Centrală Europeană vor normaliza în următoarea perioadă politica monetară, ceea ce înseamnă că se va trece la creşterea dobânzilor.
În al treilea rând, războiul comercial dintre administraţia Trump şi marile blocuri comerciale ale lumii va împinge în sus inflaţia în toate marile economii ale lumii.
În al patrulea rând, arată Nouriel Roubini, Europa se confruntă cu o creştere economică lentă în condiţii de fricţiuni comerciale. Europa are o problemă la orizont numită Italia. Politicile bugetare ale Italiei riscă să crească datoria suverană a Zonei Euro existând în acelaşi timp, probabilitatea ca politicienii aflaţi la putere în Italia să apese din nou pe pedala ieşirii din Zona Euro.
În al cincilea rând, pieţele bursiere mondiale sunt la maxime istorice, ceea ce arată că, mai devreme sau mai târziu, o corecţie este inevitabilă. Aceasta a început deja pe marile pieţe mondiale. Pieţele imobiliare ating şi ele valori maxime în tot mai multe economii, iar companiile şi statele au ajuns la un grad record de îndatorare, ceea ce va face ca rostogolirea datoriilor să fie tot mai scumpă.
Toate aceste evoluţii arată că economiile dezvoltate au marje foarte mici de a mai stimula creşterea economică. În plus, asupra statelor planează spectrul populismului care poate aduce schimbări în politică şi în politicile economice. În Europa, de exemplu, ascensiunea unor partide populiste poate să întârzie reformele aşteptate în Zona Euro sau în UE.
În esenţă, Roubini crede că acum statele au marje de manevră mult mai mici de a lupta cu crizele care pot apărea, ceea ce le face vulnerabile în faţa unor potenţiale crize. „De accea, criza şi recesiunea de mâine vor fi mai severe şi mai lungi decât cea de ieri”, conchide Nouriel Roubini.
