Un alt manuscris care a aparţinut lui Ioan Dimitriu, aflat azi la Biblioteca Academiei, este cel conţinând „Cântări bisericeşti în limbile română şi greacă”, scris cu caractere chirilice, având două însemnări pe prima filă: „Cartea aceasta cu bisericeşti cântări iaste a lui Dimitrachi Ioanovici din Ospenie. 1829, ghenar 29 Botoşanii” este una dintre însemnări, cea de-a doua fiind următoarea: „Scrisăle din această carte, cântări toate, i s-au zis pomenitului Dimitrache de mine, Ioan Dimitriu, pe vremea ce mă aflaiu psalt bisericii Ospeniei <Adormirea Maicii Domnului> din Botoşani şi dascal Şcoalei gospod tot la pomenita beserică”. Judecând cel puţin după gusturile sale literare, filosofice, istorice şi bănuind că în calitate de dascăl avea înclinaţii muzicale, ştiind şi a desluşi notele, cum o demonstrează Octoihul şi Cartea cu cântări bisericeşti pe care le avea în bibliotecă, putem aprecia că Ioan Dimitriu a fost un foarte bun profesor al Şcolii domneşti de la Uspenia, în perioada în care a îndeplinit acolo şi această calitate.
Cea mai de seamă carte pe care a avut-o Ioan Dimitriu în biblioteca sa, o raritate încă de pe la acea vreme, este „Psaltirea românească în versuri” a mitropolitului Dosoftei, apărută în 1673. Cartea a aparţinut chiar lui Dosoftei, având note autografe ale lui, precum şi iscălitura olografă, după care urmează însemnări ale mai multor proprietari ai cărţii; printre ei, Ioan Dimitriu: „Psaltirea aceasta stihularnică iaste din cărţile mele Ioan Dimitriu, preot şi psalt Ospeniei din Botoşani. 1831, iuli 10. La Botoşani, în Ospenie. Ioan Preot”. Cu aceasta se relevă o nouă pasiune, dar şi calitate a vrednicului slujitor al Uspeniei: el era un bun cunoscător al valorilor autentice şi un rafinat bibliofil.
Dintr-un alt manuscris, un „Miscelaneu” din anul 1800, cuprinzând un „Cronograf”, un „Zodier”, un „Gromolnic” şi „Mâna lui Ioan Damaschin”, aflăm numele altui slujitor al şcolii domneşti de la Uspenia. O însemnare de pe una din file precizează: „1812, decembrie. S-au scris tot <rupt>… graf de pe cel tiparnic calendar a răposatului moşului mieu, dascălul Ştefan din şcoala gospod din târgul Botoşani, la velet 1813 g<henar>14”.
Putem conchide că Uspenia şi-a meritat renumele de biserică reprezentativă a Botoşanilor, adevărată catedrală a oraşului. Aici s-au pus bazele învăţământului organizat din târg şi tot de aici s-au asigurat şi resursele financiare şi umane necesare perpetuării acestuia. Ca o fericită coincidenţă, în biserica Uspeniei a fost botezat cel mai de seamă poet pe care l-a izvodit până acum pământul românesc, Mihai Eminescu.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
