Ciprian MITOCEANU
scriitor
Pesta porcină africană face ravagii… Cu asta începe orice buletin de ştiri care se respectă. Ştirea cu molima, rulată la infinit, are efecte diametral opuse. Pe unii a ajuns să nu-i mai intereseze; mai ales dacă din meniul zilnic lipsesc produsele din carne de porc. Pur şi simplu s-au imunizat la această ştire apocaliptică. Alţii însă au fost aduşi de multă vreme la disperare şi, din păcate, veşti bune nu se întrevăd de nicăieri. E vorba mai ales de cei a căror existenţă zilnică depinde de creşterea şi procesarea cărnii de porc.
Epidemia se extinde de la o zi la alta; până în momentul de faţă s-au înregistrat peste nouă sute de focare de pestă porcină africană şi prognoza e lipsită de optimism. Autorităţile dau asigurări că totul este sub control, dar sunt contrazise de evoluţia bolii care ameninţă să distrugă una dintre cele mai importante ramuri ale zootehniei şi să bage ţara în carantină. De la gospodării individuale până la crescătorii industriale pesta îşi face de cap. Noi focare în fiecare zi; încă puţin şi întreaga Românie va deveni un imens focar de pestă porcină. Ministrul Daea, prezent pe la televiziuni, face eforturi cumplite pentru a-şi controla ieşirile nervoase provocate de întrebările moderatorilor, pe care le consideră agresive şi tendenţionase. El personal nu are ce să-şi reproşeze; se luptă cu pesta porcină şi în somn. Chiar aşa, visează pesta şi când doarme dă cu pumnul cu ea. Din păcate, după cum se poate observa, e cam mic pentru un război atât de mare, unul pe care România l-a pierdut, practic, în ciuda asigurărilor ministrului Agriculturii. Care, continuând tradiţia de partid, vine cu tot felul de grafice şi documente menite să demonstreze că suntem martorii unei dezinformări de proporţii. Cineva ne vrea răul şi transmite în spaţiul public informaţii false; până şi Uniunea a înţeles greşit situaţia. Crescătorii care şi-au văzut animalele sacrificate vor fi despăgubiţi. Cică… Asta pentru că Daea se bâlbâie când vine vorba de precizări clare, care să nu mai poată fi interpretate. Se bâlbâie la modul cel mai propriu, de-abia reuşeşte să lege două vorbe. O să fie despăgubiţi toţi fermierii, chiar şi cei care nu aveau porcii înregistraţi la circa veterinară. Dacă e să ne luăm după Daea pot să-i crotalieze şi după ce sunt eutanasiaţi, eventual incineraţi.
Câtă mărinimie din partea statului, deşi e clar pentru toată lumea că animalele neînregistrate nu există atunci când vine vorba despre subvenţii, de pildă. Asta în condiţiile în care România nu a făcut nicio cerere oficială către Comisia Europeană pentru a primi fondurile necesare atât pentru a combate pesta cât şi pentru a-i despăgubi pe fermierii aduşi la faliment. Alţi bani de unde? Fondul de Rezervă e gol şi, oricum, dacă a mai rămas ceva o să fie tocat pe referendumul din octombrie. Aparent e vorba de incompetenţă şi delăsare. Cum e posibil ca, într-o situaţie ce devine pe zi ce trece tot mai disperată să nu apelezi la singura mână de ajutor disponibilă? Însă există un amănunt care împiedică România să ceară pomenitul ajutor. Înainte de a cere noi fonduri autorităţile trebuie să explice cum au utilizat fondurile primite anterior pentru prevenţia pestei. Cât de bine le-au gestionat se poate vedea, peste trei sferturi din focarele de pestă sunt în România. Şi nu e vorba despre coincidenţe nefericite, ghinion sau mâna agenturilor străine. E vorba de inconştienţa criminală a unor indivizi pripăşiţi la nivel înalt care au văzut în treaba cu pesta oportunitatea de a face ceva parale din afaceri cu statul.
Să ne amintim de vremurile de glorie ale gripei aviare, când, dacă era să iei de bune semnalele ce veneau de la autorităţi, molima era iminentă. Şi s-au luat măsuri peste măsuri. S-au dezinfectat până şi şcolile pentru a preveni răspândirea molimei. Cei care au avut drum prin ţară poate îşi aduc aminte cum indivizi îmbrăcaţi în combinezoane de protecţie biologică „dezinfectau” automobilele cu ajutorul vermorelelor. Activitate şi rezultate pe măsură. Mai târziu s-a demonstrat că dezinfecţia se făcea după metoda Condrea şi mulţi s-au întrebat cât de reală a fost ameninţarea cu gripa aviară şi de ce ţânţarul a fost gonflat până la dimensiunea armăsarului. Răspuns evident? Banul public a fost sifonat, şmecherii de partid şi-au tras partea şi autorităţile au învins în lupta cu aviara.
Atunci când pe piaţă a apărut pesta porcină cineva a văzut noi posibilităţi de înavuţire; s-a mai întâmplat şi în trecut, astfel că reţeta exista. Numai că de data aceasta ameninţarea a fost reală şi până să se dezmeticească autorităţile fenomenul a scăpat de sub control. Dezinfecţia s-a făcut în bătaie de joc, cu covoare întinse în drum şi umezite din când în când cu ceva lichid de Dorei plătiţi cu ziua.
Ceea ce putea fi prevenit cu măsuri corecte şi bani puţini a scăpat complet de sub control şi nu mai poate fi stopat nici prin măsuri extreme. Însă cineva îşi numără banii. Mulţi bani, dar incomparabil mai puţini decât cei necesari pentru a stopa flagelul. Dar ce contează cât timp nu există vinovaţi.
