Cătălin MORARU
redactor şef
În tot scandalul din PSD nu trebuie să uităm asta. Că Gabriela Firea este a lui Liviu Dragnea. A fost sprijinită şi propulsată spre funcţii chiar de Dragnea. La fel cum Victor Ponta l-a urcat uşurel pe scara ierarhică a partidului pe Liviu Dragnea. E o poveste fără sfârşit asta în PSD, la cel mai mic semn de slăbiciune al liderului, e sacrificat fără nici o remuşcare, iar cel care pune umărul e un fost protejat al şefului.
Singura diferenţă dintre Firea şi Dragnea este că Firea nu e disperată să scape de puşcărie. În rest, Firea a făcut cu banii Bucureştenilor exact aceeaşi brânză făcută de Dragnea cu banii românilor. În rest, Bucureştiul ştiţi cum arată, iar chestii concrete nu prea s-au întâmplat în mandatul Gabrielei Firea.
De aceea atacul lui Firea la Dragnea are dublu rol. În primul rând se dă pesedista cea corectă la alegători şi apoi are pe cine arunca vina pentru neajunsurile din propriul mandat la primăria Bucureştiului. De vină e guvernul, mai ales Liviu Dragnea, care nu au lăsat-o pe Firea să îşi facă treaba. În ciuda bugetului uriaş alocat capitalei, care permitea una-alta, pentru buna funcţionare a unui oraş care este pur şi simplu blocat, la toate capitolele.
Asta e tot în buna tradiţie pesedistă. Tot timpul de vină e altcineva, din ţară sau din afară, nu contează, există un duşman care nu îi lasă să guverneze bine.
Pe de altă parte, Liviu Dragnea începe să cadă în desuet. Se vede că e necăjit că nu mai reuşeşte să stabilească agenda publică. Le-a epuizat pe astea cu statul paralel, Soros, multinaţionale şi a trecut la chestii amuzante, cum e cea cu patru asasini care îl ucideau din priviri. A ajuns apoi la retorica de sorginte iliesciană cu banii şi drogurile din piaţă. Asta ţinea prin anii 90. În 2018, să arăţi un film de câteva secunde, cu un tip blurat şi cu vocea modificată, care spune că protestatarii au primit bani, apoi să susţii că asta e proba că pe 10 august a fost lovitură de stat, nu o cafteală generală cu jandarmii la bastoane, nu mai stârneşte nici măcar zâmbete.
Iar sfătuitorii lui Dragnea i-au zis să apară cu ceva mai serios. De aia promovează asta cu referendumul, nu că l-ar îngrijora pe marele om că îşi creşte tânăra prietenă într-o ţară fără moravuri.
Se pare că nici asta nu prea are succes la partid. Văd că apar scrisori de la baroni locali care convoacă o şedinţă nouă, peste capul lui Dragnea. Oamenii ăia trăiesc în ţară, nu la palatul Scroviştea, ca şeful PSD. Primesc plângeri despre pesta porcină, despre preţurile care tot cresc, înghit zilnic miştourile despre guvernul Dăncilă. Şi au instinct de conservare. Vor să rămână baroni locali în continuare, să sugă de la ţâţa bugetului.
Dragnea nu are cum să nu iasă şifonat din acest scandal, chiar dacă o biruie pe Firea, plus grupul ei de suporteri. A mai făcut asta, a dat bani, a promis, s-a zbătut, pentru că se pricepe la jocurile astea de culise. Firea are în schimb o imagine mult mai bună decât Dragnea printre alegători. Chiar dacă nu e foarte greu, Gabriela Firea vine din presă şi ştie cum să manipuleze mult mai credibil decât teleormăneanul şef, deci are şi ea oarece şanse. Dar, cum spuneam, Dragnea e mai disperat. Şi în criză de timp.
În aceste contre şi smunceli, pentru noi nu există un câştigător. Ne putem bucura că îşi dau pesediştii la gioale, eventual, dar nu ne încălzeşte cu nimic. Putem urmări cum se despart apele, cum apar brusc pesediştii buni (inclusiv la noi, la Botoşani). Dar nu trebuie să uităm. Nu trebuie să uităm de toate măgăriile votate de pesedişti (buni sau răi) în ultimii doi ani. Nici apărarea îndârjită a marelui şef Dragnea de-a lungul timpului. Sau sprijinul fără rezerve pentru un prim ministru analfabet. Care ne face de râs, pe unde apucă. Nici drumul spre erdoganizarea României pe care mergem de ceva vreme. Şi nici groapa economică în care ne-au aruncat ţuţerii ăştia.
Că o să îi vedem, la un moment dat, ieşind în faţa noastră, albi ca spuma laptelui, povestind ce greu le-a fost sub dictatura lui Dragnea. Mai ales atunci trebuie să nu uităm. Şi să râdem. În hohote.
