Unităţile şcolare, indiferent de cât de diferite sunt ca profil şi personalitate, în prima zi de şcoală seamănă foarte mult, iar ceea ce le apropie este emoţia. A bobocilor, a părinţilor, a profesorilor diriginţi, emoţia resimţită în fiecare început de an şcolar este o stare ce amestecă bucuria noului pas din viaţă cu îngrijorarea provocărilor ce vin, teama de a nu reuşi să comunici şi să demonstrezi că eşti un elev deştept sau un profesor cu har. Aceasta este emoţia ce se citea luni dimineaţă pe aproape toate chipurile adunate în careuri la Şcoala 14, Colegiul Laurian sau Liceul de Artă.
Numită şi Şcoala „Ştefan cel Mare”, şcoala cu numărul 14 are o uniformă plăcută ochiului şi nişte bobocei atât de mici de abia puteau ţine florile pentru doamne sau pancartele cu numele clasei. Din conducerea învăţământului botoşănean, la festivitatea de aici a participat inspectorul şcolar Elena Dămii, cea care le-a urat copiilor note mari şi rezultate strălucite la olimpiadele ce stau să vină.
Colegiul „A.T.Laurian” şi-a arborat drapelul proriu alături de tricolor şi de stelele UE, marcânjd astfel cel de-al 158-lea an de şcoală. Instituţie de renume, cu o lungă istorie, colegiul atrage oficalităţile în fiecare an. Deputaţii Mihalea Huncă, Tamara Ciofu şi Costel Lupaşcu au fost prezenţi la festivitatea de început de an şcolar, alături de directorii, emoţionaţi şi în acest an, Mihaela Prăjinariu şi Ioan Onoferi. Laurienii au venit parcă mai serioşi în 2018, fustiţele parcă s-au lungit, iar băieţii mai, mai să întreacă fetele în eleganţă.
Artiştii de la Liceul „Ştefan Luchian” au bătut recordul buchetelor de flori. Elevi ce categoric muncesc mai mult decât colegii din alte şcoli, micii artişti, fie că sunt muzicieni, fie pasionaţi de artele plastice, au pornit pe calea grea a sensibilităţii şi a frumuseţii. Deputatul Mihaela Huncă a răspuns invitaţiei de a participa şi la festivităţile de la „Ştefan Luchian”, aceasta lăudând corpul profesoral şi dedicarea cu care îşi îndrumă micii discipoli pe drumul artelor şi culturii.
Impresionanţi au fost în completarea careurilor, pâlcurile de absolvenţi ce, din calitatea de studenţi sau aspiranţi la o facultate, au venit să-şi încurajeze „urmaşii”. Atât la Laurian, cât şi la Arte grupurile de absolvenţi au privit, de undeva din margine şi cu o oarecare tristeţe, festivităţile, dorind să-şi reîntâlnească diriginţii şi foştii colegi, tânjind după o ultimă emoţie de liceu.