De la un moment dat, şcoala domnească de la Botoşani a încetat să mai existe, deşi preocupări la nivel central pentru stimularea învăţământului au existat (vezi hrisovul din 1766, al lui Grigore al III-lea Ghica voievod, de înfiinţare a câte unei şcoli elementare „moldoveneşti” în fiecare reşedinţă de ţinut, ai căror dascăli urmau a fi plătiţi cu câte 60 de lei pe an). În aceste condiţii, domnul Mihai Şuţu, care din cauza originii vorbea mai degrabă limba greacă decât cea a ţării în care domnea, dă un hrisov, la 30 septembrie 1793, prin care rânduieşte la Botoşani „şcoală şi dascăl elinesc”, pe cheltuiala bisericii Uspenia. Ca epitropi ai şcolii şi ai Uspeniei, deopotrivă, domnul îi numeşte pe negustorii botoşăneni Theodor Mustaţă şi Grigoraş Avram, care trebuiau să se îngrijească atât de îndestularea bisericii, cât şi de ajutorarea „ucenicilor săraci iubitori de învăţătură care vor năzui la acea şcoală”, din prisosul de venituri al bisericii.
Pe lângă dascălul elinesc, domnul orânduieşte la şcoala de la Uspenia şi un dascăl „de carte bisericească şi de carte moldovenească”, dând şcolii, de asemenea, 12 oameni pentru ajutor.
Hrisovul lui Mihai Şuţu este întărit, la 15 februarie 1796, de către Alexandru Callimachi voievod, în aceiaşi termeni în care fusese redactat actul original. Mai mult, văzând că veniturile hărăzite bunei funcţionări a şcolii domneşti sunt insuficiente, Alexandru Callimachi dă în iulie 1797 un nou hrisov, prin care şcoala capătă privilegiu domnesc pentru a i se scuti câte 300 de boi de negoţ de vamă şi de cornărit.
Alexandru Moruzi voievod, prin hrisovul din august 1806, dă noi înlesniri şcolii domneşti de la Uspenia, ale cărei venituri nu mai făceau faţă numărului sporit de învăţăcei. Astfel, pe lângă cei 620 de lei primiţi până atunci din venitul alocat de târg şcolilor obşteşti, se adaugă, din aceeaşi sursă, alţi 250 de lei prevăzându-se, în plus, ca şi Doamna să contribuie anual cu câte 300 de lei, care se vor opri din veniturile ce i se cuveneau de la Botoşani. Se mai arăta, în acest hrisov, că la şcoala de la Uspenia limbile de predare erau elina, greaca modernă şi „moldoveneasca”.
Din nou, lipsa banilor se face simţită, şi activitatea şcolii încetează, motiv pentru care, răspunzând unei jalbe a târgoveţilor botoşăneni, Mihai Şuţu voievod, nepotul de fiu al fostului domn cu acelaşi nume, care înfiinţase şcoala domnească de la biserica Uspeniei, dă noi înlesniri acestei şcoli, prin hrisovul din 5 martie 1820. Conform acestuia, şcoala de pe lângă Uspenia urma a primi câte 750 de lei pe an de la Iaşi, din venitul şcolilor obşteşti de acolo, rămânând ca în continuare Doamna să contribuie cu câte 300 de lei anual din venitul care îi revenea din târgul Botoşanilor. Tot şcolii i se dădea venitul „vătăjiei de harabagii din târgul Botoşani”, constând în încasările rezultate din folosirea harabalelor la transportul mărfii care intra în târg şi i se scuteau de la vamă şi cornărit 500 de boi de negoţ, plătind totuşi câte un leu de bou, în timp ce alte 8 parale de bou pe an erau date „spre ajutorul cutiei milelor”. Şcolii i se scuteau de plata birului zece dintre oamenii străini aduşi de peste hotare, urmând ca epitropii acesteia să fie aleşi dintre boierii şi negustorii orăşeni.
Profesor dr. Daniel BOTEZATU