Muşeţelul sau romaniţa este considerat, din perspectiva multiplelor sale efecte, omologul european al ginsengului chinezesc.
Interacţiunea plantelor şi a sănătăţii umane a fost documentată de mii de ani, plantele fiind parte integrantă a ambelor forme de medicină (tradiţională şi non-traditională). Popularitatea pe termen lung a remediilor naturiste poate fi explicată prin tendinţa plantelor de a acţiona lent, de obicei fără efecte secundare toxice.
Muşeţelul este una dintre cele mai vechi plante medicinale, cea mai utilizată pe scară largă, fiind recomandată pentru tratarea a numeroase afecţiuni. Recunoscut încă din antichitate pentru beneficiile aduse sănătăţii, muşeţelul rămâne şi în zilele noastre unul dintre cele mai consacrate şi folosite remedii.
Folosit din antichitate
Muşeţelul este o plantă străveche cunoscută în vechiul Egipt, Grecia şi Roma. Popularitatea acestei plante a cunoscut o creştere semnificativă pe tot parcursul Evului Mediu, oamenii apelând la ea ca un remediu pentru diferite afecţiuni medicale, precum astm, colici, febră, inflamaţii, greaţă, boli de piele. Muşeţelul este considerat, din perspectiva efectelor sale, omologul european al ginsengului chinezesc şi creşte în zone populate din întreaga Europă şi Asia, America de Nord şi Australia. Această plantă miraculoasă înfloreşte la începutul verii, spre sfârşitul lunii iunie. Muşeţelul a fost folosit acum mii de ani în Egiptul antic, unde a fost lăudat pentru proprietăţile sale curative. Egiptenii dădeau muşeţelul drept ofrandă Soarelui şi îl venerau mai mult decât orice altă plantă datorită calităţilor sale medicinale. În Europa, a fost folosit probabil pentru început în jur de anii 16.00 pentru a trata durerile de spate, reumatismul, nevralgia şi nervozitatea. Acum mulţi ani, atât în Europa cât şi în Statele Unite, acest ceai era folosit pentru tratarea stărilor de leşin, slăbire şi anxietate generală.
Florile pot fi folosite proaspete sau uscate
Muşeţelul este o plantă ierboasă, cu o aromă dulceagă, răspândită în zonele de câmpie mai ales. În România, această plantă mai este cunoscută şi sub denumirea de “romaniţă”. Partea cea mai folosită a muşeţelului este floarea – culeasă în lunile mai şi iunie. Acestea sunt culese imediat ce se deschid, conţinutul de principii active find maxim în acel moment.
Florile de muşeţel se pot folosi fie proaspete, fie uscate, cu o singură condiţie: florile trebuiesc uscate într-un loc uscat şi întunecos, pentru a-şi păstra proprietăţile. Datorită acţiunii sale lente, muşeţelul poate fi administrat cu succes şi copiilor.
Principii active
Muşeţelul este o plantă aromatică foarte apreciată pentru proprietăţile sale terapeutice. Florile acestei plante sunt bogate în ulei volatil bogat în chamazulena, substanţe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanţe de natură cumarinica, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanţe glicozidice, acid clorogenic, camilina, vitamine, săruri minerale.
Beneficii
Infuzia de muşeţel se poate folosi atât pentru uz extern, cât şi pentru uz intern. Printre beneficiile aduse sănătăţii de către această plantă miraculoasă, amintim:
– Este un bun remediu în tratarea rănilor şi a tăieturilor. Infuzia de muşeţel a fost folosită de egipteni, greci şi romani pentru a grăbi procesul de vindecare al rănilor. Un studiu recent vine în sprijinul acestei afirmaţii, iar în 1985 cercetătorii au ajuns la concluzia că, prin consumul de muşeţel, procesul de vindecare al rănilor (arsuri în special) este unul mai alert. Acest lucru este explicat prin conţinutul ridicat de principii active ce transformă muşeţelul într-un produs vegetal cu efect antioxidant, antiinflamator şi antimicrobian.
– Efectele antibacteriene ale consumului de muşeţel poate ajuta la prevenirea şi tratarea răcelilor, protejând în acelaşi timp organismul de bacterii şi infecţii.
– Consumat sub formă de infuzie, muşeţelul este un bun aliat în lupta cu agitaţia nervoasă şi insomnia. Muşeţelul are rolul de a relaxa sistemul nervos, oferindu-ne posibilitatea de a ne odihni.
– Poate fi folosit pentru tratarea inflamaţiilor dinţilor şi calmarea durerilor provocate de apariţia aftelor.
– Consumat înaintea mesei, muşeţelul are un efect tonic pentru apetit. Astfel consumată, infuzia ne va da senzaţia de saţietate şi ne va determina să mâncăm mai puţin. De asemenea, muşeţelul stimulează producţia de suc gastric, fiind un ajutor în curele de slăbire.
– Proprietăţile sale calmante îl recomandă pentru tratarea spasmelor sau a crampelor, precum: cefalee, dureri menstruale, durerile psihosomatice.
– Calmează durerile stomacale. Muşeţelul are un efect liniştitor asupra stomacului deranjat. Ajută la calmarea şi destinderea muşchilor mucoasei intestinale, ajutând pentru o mai bună digestie. De asemenea, este eficace pentru durerile abdominale, indigestie, inflamaţii ale tubului digestiv, gastrite, ulcere gastrice, flatulenţă şi balonare. Unele cercetări au arătat faptul că muşeţelul scade aciditatea gastrică.
– În combinaţie cu alte plante, muşeţelul are rolul de a calma colicile sugarilor. Unele substanţe identificate în componenţa acestei plante (alfa-bisabolol, camazulen, apigenina, matricina) au proprietăţi antiinflamatorii, antispasmodice, având efecte preventive şi curative în ulcerele gastroduodenale.
– Calmează inflamaţiile mucoaselor cailor respiratorii.
– Infuzia de muşeţel combate cearcănele. Poate fi folosit la nivel intern (sub formă de ceai) sau la nivel extern (aplicarea unor dischete demachiante îmbibate cu ceai de muşeţel pe zonele afectate).
– Calmează ochii obosiţi şi alergiile.
– Oferă strălucire părului şi poate fi folosit pentru decolorarea părului.
– Poate fi folosit pentru a accentua efectele aromaterapiei, dacă este folosit în bai relaxante.
Prepararea ceaiului
Muşeţelul este o infuzie de plante ce nu conţine teină, infuzie ce este obţinută prin turnarea de apă fierbinte peste florile, frunzele, tulpinile sau rădăcinile plantelor. Muşeţelul poate fi consumat ca atare sau în combinaţii cu alte plante, precum verbena, salvie, lavandă.
Infuzarea florilor de muşeţel nu necesită un ritual special. Pentru o cană de 250ml de apă avem nevoie de o măsură dozatoare de muşeţel peste care se toarnă apa la 100°C şi se lasă la infuzat timp de şase-opt minute. Infuzia obţinută ne încântă prin dulceaţă sa.
Planta are şi contraindicaţii
Sunt şi situaţii în care muşeţelul poate fi dăunător. Ceaiul de muşeţel este renumit pentru calităţile lui de antibiotic şi dezinfectant natural, dar, administrat pentru perioade lungi de timp, acesta poate conduce la dezechilibre ale florei intestinale, un efect pe care-l au şi antibioticele de sinteză. Deşi destul de rar, au existat cazuri de reacţie alergică la muşeţel, inclusiv reacţii severe. Acestea pot fi cauzate de “încrucişarea” muşeţelului cu plante înrudite (spre exemplu margaretele).
În afară de reacţia alergică, cel mai grav efect secundar al muşeţelului este activitatea sa anticoagulantă. De vină este cumarina (substanţa toxică), care poate interveni în coagularea sângelui, deci nu folosiţi muşeţelul împreună cu aspirină sau cu alte substanţe care au proprietăţi anticoagulante. Unora le poate provoca moleaseală. Iar în cantităţi mari, muşeţelul poate cauza stare de vomă şi gaze vomitative. Femeile care sunt însărcinate trebuie să evite tinctura, dar şi uleiul esenţial de muşeţel.
Muşeţelul interacţionează cu medicamentele anticoagulantele, cum ar fi warfarina, dar şi cu medicamentele recomandate persoanelor hipertensive. Din acest motiv, consumul consecvent de ceai de muşeţel în timpul administrării unor astfel de pastile poate determina sângerări în cazul celor care iau anticoagulante, respectiv creşterea tensiunii dacă persoana urmează un tratament cu medicamente antihipertensive.
