Marius ILINCARU
editor
O nouă anchetă marca Tolontan a bubuit în urmă cu câteva zile. „Băiatul lui Liviu Dragnea a scăpat de 10.000 de porci înainte de molimă”, anunţa jurnalistul, care de mai mult timp încearcă să desluşească iţele din jurul pestei porcine africane, care a dus deja la sacrificarea a zeci de mii de porci.
În urmă cu un an, în România apărea primul focar de pestă porcină africană, dar autorităţile sanitar-veterinare nu numai că nu au luat toate măsurile pe care le cerea UE pentru a combate molima, dar au şi redus controalele sanitar-veterinare pentru o vreme. De ce?
Simplu, răspunsul se află chiar în ancheta coordonată de Cătălin Tolontan. În anul care a urmat, ferma lui Valentin Dragnea, Romcip Salcia, a rămas cu doar 2.500 de porci din cei peste 13.500. I-au tăiat şi procesat aproape pe toţi şi o va face în continuare până când nu va fi înroşit şi judeţul Teleorman, pentru a nu avea soarta crescătorilor din Tulcea, care şi-au văzut afacerile ruinate de pesta porcină.
De ce a ales Valentin Dragnea să-şi lichideze benevol afacerile?
Pentru că avea informaţii din interior. Pentru că ştia ce avea să urmeze. Tatăl său, Liviu Dragnea, controlează tot, chiar şi muştele care zboară deasupra Teleormanului şi Bucureştiului, că doar de aia şi-a numit oameni în toate posturile cheie ale statului român. Valentin Dragnea a ştiut ceea ce ceilalţi crescători de animale puteau doar să intuiască.
El a avut informaţii certe şi de aceea a ales răul cel mai mic, în timp ce ceilalţi crescători de animale tremură serios la gândul că pesta porcină africană îi va băga în faliment.
Acesta este modelul de afaceri pe care l-a promovat Liviu Dragnea de când e la putere. Şi e de mulţi ani. Aşa a crescut TelDrum. Aşa câştiga licitaţii, cu informaţii din interior. Toate cu dedicaţie. Au intrat pe fir OLAF şi DNA şi maşinuţa s-a stricat. Imediat, s-a cerut insolvenţa firmei, deşi aceasta era pe profit. Oamenii lui Dragnea au sesizat că nu mai era nimeni nebun să le mai favorizeze firma, care nu putea trăi într-o piaţă concurenţială normală, pentru că acest lucru cere fler, ştiinţă, într-un cuvânt management. Lucru pe care ei nu l-au făcut niciodată.
Piaţa concurenţială este pentru „proştii” care trebuie să tragă din greu pentru a-şi plăti dările, pentru a-şi recupera banii de la stat pe lucrările prestate, pentru…, pentru…, pentru…
Pentru Liviu Dragnea şi oamenii lui, dar şi pentru mulţi dintre politicienii cu mari afaceri în diferite zone ale economiei româneşti, toate aceste lucruri sunt străine. Ei nu ştiu să facă afaceri decât cu informaţii din interior. De asta se dau de ceasul morţii pentru a dezincrimina anumite fapte de corupţie, precum abuzul în serviciu sau conflictul de interese. Ei încearcă să-i pună la adăpost pe intermediarii plasaţi în posturi cheie pentru ca afacerile lor să înflorească, fără mari riscuri şi fără să se adapteze la piaţa concurenţială.
Aceasta este România lui Dragnea, România politicienilor şi nu a noastră, a celor care încercăm să trăim cinstit, să ne plătim taxele şi impozitele şi să ne folosim cât putem noi de bine de priceperea cu care suntem înzestraţi. Poate mulţi dintre cei care lucrează la stat şi cărora le vin cu regularitate lefurile lună de lună nu prea înţeleg acest lucru, dar sigur cei din mediul privat, şi nu sunt puţini, ştiu cât e de greu să ţii o afacere pe picioare în condiţiile concurenţei neloiale făcute de politicienii ajunşi vremelnic la putere.