Marius ILINCARU
editor
Nimic nu m-a enervat mai tare în scandalul plăcuţelor de înmatriculare anti-PSD decât reacţia poliţiştilor. Nu a celor care au dat ordin de a-l opri şi a-i face dosar penal românului care a crezut că e foarte inteligent să protesteze aşa, nu a celor care au pus în aplicare ordinul, oricum nu aveau altceva de făcut, ci a celor care s-au simţit deranjaţi de faptul că opinia publică le-a atras atenţia că ar trebui să fie în slujba cetăţenilor, a celor care de fapt le plătesc salariile şi nu a celor care le semnează statele de plată.
Este cazul purtătorului de cuvânt al Brigăzii Poliţiei Rutiere, Ovidiu Munteanu, şi cel al poliţistei de la Vaslui, Maria Chetran. De fapt, ele sunt indisolubile, dar să încercăm să le luăm pe rând.
Deranjat de atitudinea de revoltă şi repulsie a oamenilor de bună credinţă din ţara asta faţă de acţiunile poliţiei în cazul M…PSD, purtătorul de cuvânt al Brigăzii Rutiere s-a crezut mai deştept şi i-a trimis pe cei care au nevoie de poliţişti „să apeleze la vecini, la popi, la rude”. Postarea lui de pe Facebook e mai mult decât deplasată şi a avut darul de a îndârji şi mai mult lumea, aşa cum s-a întâmplat şi în momentul în care poliţiştii au ridicat plăcuţele de înmatriculare ale lui Cătălin Ştefănescu, după zece zile, pe motiv că încalcă o Convenţie caducă.
Imediat, reacţiile împotriva poliţiştilor au căpătat amploare şi virulenţă, fiecare român amintindu-şi momentele în care poliţiştii nu şi-au făcut treaba sau şi-au făcut după cum le dicta interesul, în sensul de a închide cât mai repede un dosar penal sau de a nu se încurca cu vreun AN. Românii, şi pe bună dreptate, le-au adus aminte poliţiştilor că sunt plătiţi din bani publici şi încă destul de generos pentru ceea ce au ajuns să facă.
În acest moment a intrat în scenă şi madama de la Vaslui, care s-a ofuscat când i s-a adus aminte că trebuie să fie în subordinea celui care o plăteşte, adică a cetăţeanului, şi nu a celui care îi semnează statul de plată, politicianul aflat vremelnic la putere. „Din tot scandalul ăsta cu Poliţia Română, nimic nu mă enervează mai mult decât pulifricii ăştia care fac afirmaţia că îmi plătesc mie salariul. Că e unul prost acolo sus, nu înseamnă că sunt toţi. Să faci afirmaţia că-mi plăteşti mie salariul, tu… contribuabilul cinstit, deja îţi arată gradul de IQ. Sub 30, ca Veorica… Eu nu mă cobor eu sub nivelul de IQ 30 al Veoricăi”. Mai e ceva de comentat la această „mândră poliţistă”? Mai e ceva de spus despre IQ-ul doamnei?
Da, doamnă, orice „pulifrici” din ăsta care munceşte, mai ales cei din privat, vă asigură lună de lună leafa pe care o încasaţi. Dumneavoastră, alături de colegul de la Rutieră, ar fi trebuit să aveţi demnitatea şi onoarea de a condamna modul de acţiune al celor de la Bucureşti, pentru că au pătat imaginea Poliţiei şi nicidecum să vă războiţi cu cetăţeanul în slujba căruia trebuia să fiţi şi căruia, potrivit sloganului pe care vi l-aţi asumat, să-i oferiţi „siguranţă şi încredere”.
Poliţia a reacţionat formal, ca în orice alt caz, delimitându-se de poziţiile celor doi şi a anunţat anchete interne, care, mai mult ca sigur, oficial se vor finaliza cu o sancţiune de ochii lumii, în timp ce în birouri li se vor strânge mâinile.
E drept că sunt reacţii deplasate şi în opinia publică, tot mai nemulţumită de modul în care puterea înţelege să conducă ţara, dar poliţiştii ar trebui să gestioneze cu tact şi profesionalism în aceste situaţii pentru a nu deveni doar o slugă umilă a politicienilor şi a nu se transforma în poliţişti politi-frici.
