ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va oficia, duminică, începând cu ora 8.00, slujba de sfinţire a bisericii schitului „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Crăiniceni”, aflat în localitatea Horodiştea, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani. Schitul de maici este ridicat pe locul unde a văzut lumina zilei Sfântul Cuvios Ioan Iacob şi va funcţiona în subordinea Mănăstirii Vorona.
Botoşănenii care doresc să participe la slujbă se pot prezenta la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare”, aflată lângă Spitalul Judeţean. Preotul paroh Petru Chirvase organizează duminică un pelerinaj, care include, pe lângă participarea la slujba oficiată de ÎPS Teofan, localităţile Eşanca, Gorovei, un muzeu din Dorohoi şi localitatea Ipoteşti.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut pe 23 iulie 1913, într-o familie de ţărani credincioşi. La Botez a primit numele de Ilie. Pruncul a rămas orfan de mamă la doar şase luni de la venirea pe lume şi a fost crescut de bunica Maria. La vârsta de doi ani şi-a pierdut şi tata, mort în război, în toamna anului 1916.
Primii ani de şcoală i-a urmat în satul natal, gimnaziul l-a făcut la Lipcani-Hotin, iar liceul la Cozmeni – Cernăuţi. În vara anului 1932 a decis să se retragă la mănăstire, iar după un an a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ.
La 8 aprilie 1936, Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc şi a primit la călugărie numele de Ioan. Monahul Ioan Iacob a plecat apoi în Ţara Sfântă.
Între anii 1939-1940, Ioan Iacob a trăit într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Cu aprobarea Patriarhiei Ierusalimului, în anul 1947, la 13 mai, este hirotonit diacon. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului.
Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a oficiat zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi; a compus un volum de versuri duhovniceşti şi a primit pelerini români, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet.
A murit pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul i-a fost găsit întreg, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata Sfinţilor.
Pe 15 august 1980, trupul i-a fost aşezat într-o raclă sculptată în lemn de chiparos, racla fiind depusă în biserica cu hramul Sfântul Ştefan, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul.
Pe 31 ianuarie 2016, Patriarhia Ierusalimului a proclamat canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, născut la Crăiniceni judeţul Botoşani.
