Marius ILINCARU
editor
De mai bine de un an auzim în fiecare zi vorbindu-se doar de „statul paralel”: „statul paralel” în sus, „statul paralel” în jos. Nu se întâmplă nimic în ţara asta, nici o anchetă sau o condamnare pentru corupţie, ca Liviu Dragnea, PSD, Călin Popescu-Tăriceanu şi ALDE să nu dea vina pe „statul paralel”.
SRI, DNA, DIICOT, Parchetul General şi celelalte instituţii ale statului sunt vinovate că politicienii au furat atâţia ani, că i-au lăsat, mai bine zis, să fure atât de mult timp. Acum, ajunşi în poziţii de forţă, politicienii încearcă să se protejeze urlând ca din gură de şarpe şi acuzând „statul paralel”. Şi-au adunat în jurul lor o ceată de căţelandri care hămăiesc după punctajul primit de la partid pentru a-şi păstra sinecurile, majoritatea fiind convinşi că odată cu prăbuşirea lui Dragnea şi a lui Tăriceanu vor cădea şi ei.
Dar Dragnea şi Tăriceanu sunt total străini de „statul paralel”? Dar ceilalţi politicieni PSD?
Mai întâi Liviu Dragnea a fost un apropiat al serviciilor şi a conducerii procurorilor imediat ce social-democraţii au ajuns la putere. Victor Ponta a devoalat în dese rânduri relaţiile dintre tartorul de la Teleorman şi Florian Coldea sau Laura Codruţa Kövesi. Mai mult, a mai scăpat şi câte o poză nevinovată, dar de câte ori a făcut-o, propaganda PSD acuza şi mai tare „statul paralel” şi susţinea că Ponta nu e cel mai în măsură să vorbească despre asta, el fiind în război deschis cu partidul. Aşa şi era. Apoi, Victor Ponta nu era el cel mai în măsură să vorbească despre relaţiile dintre SRI şi celelalte instituţii ale statului român, pentru că şi asupra lui au planat suspiciuni, fostul preşedinte Traian Băsescu acuzându-l încă de prin 2014 pe fostul premier că ar fi fost ofiţer acoperit al SIE. Dar Victor Ponta ştia nişte lucruri, care acum pot fi probate cu documente. Astfel, chiar guvernul recunoaşte că Liviu Dragnea, pe când era ministru al Dezvoltării şi preşedinte executiv al PSD, adică în 2014, în timpul campaniei prezidenţiale, semnase un protocol de colaborare cu SRI. Da, chiar el, Liviu Dragnea, îi dădea în gât pe „baronii locali” pe care-i coordona şi finanţa de la buget. Bineînţeles că acest protocol rămâne secret, vicepremierul Paul Stănescu, actual ministru al Dezvoltării, având grijă să nu-i şifoneze prea mult imaginea şefului.
Ei şi acum o întrebare care sigur va rămâne fără răspuns: Cum e domnule Dragnea cu protocoalele astea, parcă erau „baza scrisă pentru un sistem de poliţie politică care a fost construit în România”? Parcă ştiaţi că aţi „trăit înainte de ‘89 şi atunci era fosta Securitate care făcea cercetări penale”.
Şi nu e singurul exemplu de acest fel. Şi celălalt mare critic al procurorilor şi „statului paralel”, Călin Popescu-Tăriceanu, judecat pentru sperjur într-un dosar de mare corupţie, nu e străin de jocurile serviciilor secrete. Pe când era premier şi vicepreşedinte al CSAT, chiar la începutul mandatului, în 2005, a girat un protocol de colaborare între Parchetul General şi SRI. Fostul premier nu a denunţat niciodată acel protocol şi nici nu a cerut desecretizarea lui, aşa cum a făcut-o în cazul celor care au urmat.
Da, realitatea e cu totul alta. Protocoalele acestea nu sunt un rău pentru democraţie, dacă se respectă legislaţia, pentru că ele există în toate ţările civilizate ale lumii. Într-adevăr, ele sunt un rău pentru politicienii corupţi, bolnavi de putere, dar tocmai pentru asta au fost gândite. Din păcate însă, instituţiile „statului paralel” au închis prea mult timp ochii, iar acei politicieni au ajuns să aibă prea multă putere. Mult prea multă. Iar acum încearcă să ne demonstreze că griul este alb, iar albul este negru.
Nu domnilor, şi dumneavoastră, ca orice român, trebuie să răspundeţi pentru faptele pe care le faceţi, că altminteri ajungem la celebra vorbă a lui Tudor Arghezi: „Părinte, văd că una vorbim şi alta fumăm”!
