Situaţie fără precedent în judeţ după ce un dorohoian executat silit pentru un credit obţinut în urmă cu aproape 20 de ani a reuşit să demonstreze în instanţă, cu ajutorul unor experţi, că a fost victima unui abuz de proporţii, care a fost tolerat ani la rândul de cei care ar fi trebuit să vegheze asupra respectării legii.
Cazul pare de domeniul incredibilului şi demonstrează încă o dată zicala că în România mori cu dreptatea în mână. Falsuri grosolane, hotărâri judecătoreşti ignorate şi ilegalităţi trecute cu vederea de instituţiile statului care par a fi interesate mai mult să îngroape totul, decât să scoată adevărul la lumină – aşa s-ar putea rezuma în câteva cuvinte povestea halucinantă a dorohoianului Ioan Calancea, care nu a vrut sub nici o formă să renunţe la ideea de dreptate.
Un credit cu bucluc
Povestea începe în toamna lui 2000, când Ioan Calancea, în calitate de producător individual, a luat un credit de la CEC în sumă de 58.082 lei, pentru a-şi cumpăra maşini şi utilaje agricole, oferind drept gaj o parte din bunurile personale. Cumpărase o parte din vechiul CAP din Broscăuţi, arendase 700 de hectare de teren pe care le însămânţase, însă dorohoianul nu a mai putut rambursa ratele la timp, iar ce a urmat a întrecut orice închipuire. Reprezentanţii băncii au ridicat utilajele şi, motivat de faptul că debitul nu a fost integral achitat, au solicitat executarea silită. „Dacă ar fi calculat penalităţi nu era nici o problemă, dar când au luat utilajele nu mi-am putut continua activitatea pentru a restitui creditul”, a spus Ioan Calancea.
Acte adiţionale apărute din neant
Din acel moment problemele s-au ţinut lanţ. Dosarul de executare deschis de CEC a fost preluat de executorul judecătoresc pentru o sumă totală de 80.383,32 de lei, din care s-a recuperat până la 25 noiembrie 2002 suma de 60.387 de lei, CEC urmând să mai primească încă 38.489,43 lei, datoriile crescând din cauza dobânzilor penalizatoare. Cum dorohoianul avea şi o societate, Felix Intercom SRL, el a sistat orice activitate, scopul principal fiind rezolvarea problemei cu creditul.
În 2001, însă, firma controlată de el a intrat în insolvenţă şi a început tăvălugul. „La semnarea creditului, eu am gajat doar cu bunurile personale. Ulterior, am descoperit că la dosar a apărut şi un act adiţional, un aşa zis contract de gaj fără deposedare în care erau menţionate şi o parte din bunurile societăţii Felix Intercom, unde eram asociat unic şi administrator. Cum a apărut acesta, nu îmi explic. Pe unul dintre formulare pare să fi fost imitată semnătura mea, iar faptul că a fost contrafăcut reiese şi din lista bunurilor menţionate în el, o parte fiind ale firmei, iar o parte proprietate personală. Dar toate acestea le-am descoperit mult mai târziu”, povesteşte Ioan Calancea.
Dar paradoxul a continuat. Astfel, pe 11 octombrie 2004, la trei ani de la intrarea în insolvenţă a firmei, CEC s-a înscris în tabelul creditorilor cu creanţa de 61.291,56 lei, pe motiv că o parte din bunurile societăţii erau gajate la bancă, în baza acelui contract cu cântec. Lichidatorul Sarmiza Bădeliţă a încercat să se opună pe motiv că cererea CEC este tardivă, dar instanţa admite solicitarea băncii astfel că pe lângă executarea silită CEC începe să ceară bani şi de la lichidator.
Realizând că lucrurile sunt tulburi, Sarmiza Bădeliţă a renunţat la dosar, care a fost preluat de Liliana Bordianu.
Executare silită prescrisă
Hotărât să arate că este vorba de o neclaritate, Ioan Calancea a început să adune documente. Aşa a descoperit că în baza unor acte emise de Primăria Broscăuţi unele bunuri ale sale au fost trecute pe societate, dar toate contestaţiile depuse în instanţă i-au fost respinse pe motiv că el nu mai reprezintă firma. Procesele au continuat pe toate fronturile, iar în 2010 Judecătoria Dorohoi a stabilit că executarea silită a contractului de credit era prescrisă din 25 noiembrie 2005.
Considerând că accesoriul urmează principalul, Ioan Calancea a invocat atunci că şi contractele de garanţie imobiliară şi executarea contractului de ipotecă ar fi prescrise, dar lichidatorul a continuat să-i vândă lucrurile. Ba mai mult, CEC-ul a continuat să-i perceapă dobânzi, presupusa datoriei crescând continuu.
Că executarea silită era prescrisă a fost reconfirmată de Curtea de Apel Suceava printr-o sentinţă din 2014, dar procedura de lichidare a continuat şi în iunie 2016 Tribunalul Botoşani a dispus închiderea procedurii falimentului societăţii Felix Intercom SRL.
Sentinţă ignorată de lichidator
Cu poprire inclusiv pe pensie, cu bunurile vândute, Ioan Calancea nu a dezarmat şi a continuat lupta în instanţă încercând să afle câţi bani au ajuns la CEC de la executorii judecătoreşti, câţi bani au fost încasaţi prin lichidator şi care sunt sumele încasate ilegal, el având suspiciuni că unele sume nu au fost evidenţiate corect.
Astfel, în urma unei alte acţiuni în instanţă deschisă la începutul lui 2017 la Judecătoria Dorohoi el a reuşit să convingă completul de judecată de necesitatea unei expertize contabile care avea să arate că la data de 31 decembrie 2013 fusese plătită către CEC, de către lichidatorul judiciar, suma de 129.930,06 de lei. Potrivit experţilor, CEC nu ar fi scăzut din debit o parte din sumele recuperate prin executorul judecătoresc, calculând implicit dobânzi la o datorie mai mare decât cea reală.
Dar ca imaginea să fie şi mai halucinantă trebuie menţionat faptul că în toate procesele deschise în instanţă pentru întoarcerea executării şi recuperarea prejudiciului, Ioan Calancea a pierdut bătălia, instanţele considerând că cererile lui sunt tardive. La fel, în plângerile penale formulate, procurorii au considerat că persoanele implicate nu mai pot fi anchetate pentru fals sau abuz întrucât între timp a intervenit prescrierea răspunderii penale. Dar dorohoianul nu a renunţat în a-şi căuta dreptatea, el îndreptându-se acum împotriva magistraţilor care ar fi permis respectivele abuzuri.
– Sebastian GHEORGHIU
De aia sunt acum francez, pentru ca romania e o tara plina de gunoaie umane, de nedreptati strigatoare la cer
Trist ,îmi pare tare rău… inteleg situația pentru că și părinții mei au trecut prin situații asemănătoare .
Hai să fim serioși! Care justiție? Un om simplu cu venituri modeste nu are acces la justiție, totul este o făcătură în stil mafiot. Legile sunt făcute pentru ca UE să fie păcălită, de aplicat se aplică ce vrea „domnul”. Un escroc vrea bani de la mine, depun întâmpinare în care mă apăr și arăt că la Botoșani legea nu se aplică ca în toată românica. Rezultatul? Pierd procesu pentru-că nu am depus întâmpinare. Aloo! Sanepidul!
Cert e faptul ca aceste salarii ale justitiarilor adeseori justifica riscurile la care sunt supusi acesti oameni si munca nenormata ce o desfasoara . Aspectele de sarlataneala si nedreptate pronuntate de unele organe si persoane judecatoresti , este adevarat compromite instantele si pe aceste fonduri de cap isi fac jecmanitorii statului , abuziv adeseori elaborind legi care si mai al dracului vor apara praduitorii in dauna bietilor nevoiasi . Rare sunt cazurile ca o sentinta judecatoreasca sa se mai intoarca , iar acolo unde se intimpla inseamna ca instanta superioara nu este complet corupta , ori i-si exercita atributiile in ale dreptatii mai mult decit cele inferioare . Adeseori m-am intrebat , oare nu la toate nivelurile ale instantelor judecatoresti se lucreaza cu aceleasi legi , nu codurile de procedura trebuie aplicate identic si la pronuntarea unei sentinte de judecatorie s-au curtea suprema , de ce unii au dreptul SA GRESEASCA , iar ceilalti la nivele mai mari ,CITEODATA , sa-i corecteze , de ce cei ce gresesc nu platesc tot ei daunele ci se apeleaza tot la bietul stat .
Felicitări dl.Ioan Calancea. Sunteți un exemplu, azi, un reper pt toti cei împotriva cărora polițiștii, magistrații comit abuzuri. Aceștia trebuie să fie pedepsiți pt faptele comise, au salarii si pensii ultra nesimțite tocmai pt a aplica legea !!! Însă aceste persoane lucrează împotriva adevărului !
Bravo Ioan Calancea, așa trebuie să procedăm toți cei care suntem nedreptățiți de magistrații cu salarii nesimțite care judecă procesele în defavoarea dreptății. Aceștia trebuie acționați în justiție indiferent cât se acoperă ei unii pe alții. La vremuri noi judecători noi nu plictisiți care de-abia deschid gura de îmbuibați ce sunt. Nu toți sunt oameni cu judecata îndoielnică dar destul de mulți acționează în silă față de meseria pe care o au. Nu te lăsa și ardei, dreptatea e de partea ta, te-au furat cu legea – n mâna. Nu merită pensiile nesimțite la câte nedreptăți au făcut.