Ciprian MITOCEANU
scriitor
O ducem din ce în ce mai bine, păcat că nu suntem capabili să vedem asta. Dar nu e problemă, dacă nu vedem noi, ne-o arată guvernanţii. Şi nu doar o singură dată, ci de fiecare dată când au ocazia. Doar-doar o pricepe şi românul de rând că o duce bine. Chestia asta mă duce cu gândul la dresajul câinilor. Dacă li se explică de suficient de multe ori că pisica e prieten şi nu duşman, o să înţeleagă asta. Dacă nu… Dacă nu pricepe înseamnă că e plătit de Soros, altă explicaţie nu există.
Marius Budăi, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor a venit cu o veste îmbucurătoare. Cică fiecare lună de guvernare a PSD aduce tot mai mulţi români în clasa de mijloc. Faţă de anul trecut numărul celor care câştigă peste mia de euro a crescut cu 80%. O creştere cât se poate de semnificativă.
E îmbucurător să constaţi că pătura de mijloc a societăţii capătă substanţă în condiţiile în care România s-a împărţit ani de-a rândul în mizeri şi bogaţi, fiind aproape lispită de acea clasă de mijloc care e baza stabilităţii sociale şi economice. Numai că această realizare ascunde dedesubturi care n-ar trebui să bucure pe nimeni. Evident, nu poţi face abstracţie de acei români care câştigă peste mia de euro. Net, nu brut…
O parte din adevăr a fost spus chiar de Marius Budăi, care a ţinut să precizeze că este vorba despre „salariaţi cu normă întreagă”. Era de aşteptat ca, într-o ţară ca România, grosul celor din clasa de mijloc să fie format din mici întreprinzători şi liber profesionişti. Au şi ei salarii, e adevărat, dar Marele Adevăr e că majoritatea celor care încasează net peste mia de euro lucrează la stat.
După ce salariile primarilor şi angajaţilor din primării au crescut dincolo de capacitatea de susţinere a bugetului, pentru că li s-a dat voie de sus, a explodat şi numărul celor care încasează peste mia de euro lunar. Asta în condiţiile în care, cu aproape un deceniu în urmă, primarii se plângeau că au salarii mai mici decât profesorii. Ce-i drept, n-am prea văzut mulţi care să renunţe la primărie pentru catedră, dar profesori ce se visau edili am cunoscut o mulţime. Măcar consilier local dacă nu se poate mai mult…
De asemenea, există o puzderie de ministere şi instituţii în care salariile sunt mărişoare, uneori însumând mai multe mii de euro net, dar unde angajaţii nu prea ştiu pe ce lume trăiesc. Nici nu e de mirare, vorbim de capitalismul de familie şi prietenie, grosul angajaţilor în instituţii bugetare cu salarii adevărate e reprezentat de clientelă politică şi rubedenii. Gem ministerele de consiliere culese de la cratiţă, şcolite pe repede înainte prin universităţile private sau de stat – s-a ajuns în acel punct în care chiar nu mai contează acest aspect. N-au experienţă reală, habar nu au ce anume trebuie să facă, dar nu-i bai, li se găseşte de lucru. Salariul trebuie justificat cumva. Mai ales că e peste mia de euro net. Cum de au ajuns astfel de specimene acolo? Aleşii sunt şi ei oameni, că doar dintre oameni au fost aleşi. Au şi ei slăbiciunile lor, au rude, oameni adevăraţi…
Avem un aparat administrativ exagerat de stufos. Prea mulţi angajaţi la buget. Şi, ca şi cum nu ajunge faptul că sunt mulţi, au şi salarii babane. Salarii ce le permit să se bată cu pumnul în piept, să se considere „cineva”. Există direcţii şi instituţii care au atribuţii sensibil apropiate sau similare. De ce o droaie de astfel de instituţii când una singură ar fi de ajuns? Păi pentru că e nevoie de angajaţi la stat.
În acest timp sectorul privat e sugrumat. Taxele şi impozitele par menite să-l desfiinţeze cu totul; mulţi dintre micii întreprinzători au renunţat şi au plecat peste hotare. Nu se mai poate… De aici pleacă prosperitatea şi se duce acolo unde vor guvernanţii. Statul face în aşa fel încât îşi trage cam 80% din veniturile salariatului (valabil şi pentru cei 80% proaspăt aterizaţi în clasa de mijloc). 45% însumează impozitul pe venit, sănătatea şi contribuţiile sociale. Plătim TVA la tot ce cumpărăm. Circa 20% dar dacă ţinem cont că ceea ce cumpărăm trece printr-un lanţ de intermediari ce adaugă şi ei ceva acolo ajungem la concluzia că TVA înseamnă mult mai mult. Accize în benzină şi ţigări, taxă de drum, taxe şi impozite locale. Se adună… Se adună binişor.
Prosperitatea de care ni se tot vorbeşte e o iluzie. Inflaţia a crescut, dobânzile au sărit în aer. Mia de euro nu e o garanţie că faci parte din clasa de mijloc. Dar înseamnă mai mult decât puţin. Mai ales când nu faci nimic pentru a încasa salariul…
