Aproape jumătate dintre deținuții cu tulburări de personalitate non-severe au avut o copilărie nefericită. Un studiu realizat de un medic de la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași la nivelul a trei penitenciare din Regiunea de Nord-Est pune în evidenţă care sunt tulburările de personalitate în rândul bărbaţilor condamnaţi la închisoare. Dintre cei 888 de subiecţi, 458 au fost deţinuţi custodiaţi în penitenciarele Botoşani, Iaşi şi Vaslui, iar 430 au fost subiecţi din lotul martor, fără probleme judiciare.
Un studiu realizat de un medic de la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași la nivelul a trei penitenciare din Regiunea de Nord-Est pune în evidenţă care sunt tulburările de personalitate în rândul bărbaţilor ce ispăşesc pedepse, fiind privaţi de libertate. Doctorul Cozmin Mihai, medic specialist psihiatru în cadrul unităţii medicale ieşene, a realizat studiul pe 888 de subiecţi. „Toţi subiecţii au fost selectaţi în funcţie de vârstă şi studii şi au fost împărţiţi în trei subgrupuri, grupul deţinuţilor cu tulburări de personalitate severe/ tulburări de personalitate non-severe reprezentat de 202 subiecţi, adică 28,8%, grupul deţinuţilor fără tulburări de personalitate, reprezentat de 256 de subiecţi, 22,7% şi lotul comunitar, fără probleme judicare şi psihiatrice, reprezentat de 430 de subiecţi, 48,4%”, a precizat doctorul Cozmin Mihai.
În urma studiului, s-a observat că 45,4% dintre cei cu tulburări de personalitate non-severe au avut o copilărie nefericită, iar peste 20% dintre cei cu tulburări de personalitate severe şi non-severe provin din familii dezorganizate. De asemenea, s-a constatat că majoritatea deţinuţilor se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice sau sub influenţa substanţelor halucinogene când au comis infracţiunea pentru care au fost condamnaţi. Mai exact, 30,5% dintre deţinuţii cu tulburări de personalitate severe consumaseră droguri în momentul comiterii infracţiunilor, iar 63,4% dintre deţinuţi au consumat alcool în acel moment. Comparativ cu restul populaţiei, deţinuţii au un risc mai ridicat de a avea tentative suicidare, specialiştii spunând că este un fenomen care rezultă din „interacţiunea dintre caracteristicile individuale ale deţinuţilor şi caracteristicile mediului în care sunt nevoiţi să trăiască”.