Maşinăria de vot

Mona DÎRŢU 
jurnalist

Nu există “MAŞINĂRIE DE VOT”. Există doar nişte oameni – care au nume şi prenume. Ce s-a întâmplat vineri, în traducere liberă, e că nr. 3 în statul român, condamnat penal, a anunţat că e şi mai hotărât ca până acum să schimbe legislaţia penală. O va face cu mâinile celor pe care noi i-am trimis în Parlament. “Maşinăria de vot” nu e o “maşinărie”; asta nu-i decât o metaforă care dă bine pe burtiere la televiziuni – şi care ne menţine pe toţi într-o păguboasă stare de neputinţă dobândită.

“MAŞINĂRIA” e compusă, până la urmă, din câteva sute de oameni care au puterea să schimbe legile fix pentru că noi i-am trimis acolo. Au nume şi prenume; adrese de mail; cabinete parlamentare; ore de audienţe; staff. Le plătim indemnizaţia, avionul, hotelul, chiria la sedii. Iar ei votează în numele nostru, dar împotriva liniştii noastre. Ne uităm la ştiri şi ne sufocăm de neputinţă în faţa “maşinăriei de vot” – uitând că avem totuşi soluţii să le cerem socoteală, direct şi personal, parlamentarilor din judeţul nostru – indiferent dacă i-am votat sau nu.

În pieţe se strigă, mai mereu, “PSD / Ciuma roşie”. Da, te poţi răcori scandând din când în când – dar mai are vreun sens, după un an şi jumătate de proteste, un astfel de refren? Responsabilizează pe cineva? Mişcă vreun fir de păr din capul celor care, la adăpostul anonimatului, lasă oamenii corecţi din ţara asta fără apărare în faţa infractorilor?

Întrebaţi-i pe parlamentarii din judeţul dumneavoastră de ce au votat în 13/18 iunie modificările la Codul de Procedură Penală (CPP) – cele care-i lipsesc pe investigatori de instrumente vitale pentru a ne proteja de nelegiuiţi. Un exemplu: o filmare, chiar dacă e legală, nu mai poate fi folosită ca probă decât dacă a fost făcută de una dintre părţile din dosar (de ce?). Un alt exemplu: dacă infractorul nu e identificat în termen de “maximum un an” de la începerea cercetărilor, cauza se clasează (de ce?). Şi încă unul: dacă eşti victimă sau martor, inculpatul va asista la audieri (de ce?). Plus: dacă un procuror vrea să facă o percheziţie undeva, trebuie să-l informeze pe inculpat (de ce?).

Aceste prevederi sunt o cartă a drepturilor crescute ale inculpatului în faţa victimelor sale; şi în faţa investigatorilor – de la care ne aşteptăm, cu toţii, să-şi facă treaba: să adune probe şi să-i trimită în faţa judecătorilor pe cei care încalcă legea penală.

Îi ştiţi pe parlamentarii din judeţul vostru care au aprobat toate astea. Ei sunt cei care vor schimba, în numele nostru, şi Codul Penal. Pentru a-şi salva căpetenia de la închisoare – sau doar din indolenţă – aceşti oameni dezmembrează senin protecţiile pe care le avem în faţa încălcărilor legii. Imaginaţi-vă, de pildă, că procurorii n-au reuşit să adune într-un an destule probe împotriva celui care v-a bătut copilul; dosarul se clasează. Imaginaţi-vă o femeie abuzată audiată în prezenţa abuzatorului său. Sau imaginaţi-vă că există o filmare cu un funcţionar public luând mită; nu va putea fi folosită.

Urmează la rând Codul Penal. Planul e să fie modificat urgent, prin OUG sau prin sesiune parlamentară extraordinară. Fără senatorii şi deputaţii PSD; ALDE; UDMR; reprezentanţii minorităţilor; plus cei care nu se prezintă la vot – Liviu Dragnea n-ar putea schimba Codul Penal în veci.

A, şi încă ceva. Ce credeţi că au făcut şefii acestor trei partide la votul Codului de Procedură Penală?

Liviu Dragnea: ABSENT
Călin Popescu Tăriceanu: ABSENT
Kelemen Hunor: ABSENT

Nu vă vine să credeţi? Verificaţi.

Nu există nicio “maşinărie”, ascultaţi-mă când vă zic. Există doar aceşti oameni care au fost aleşi parlamentari pe o lista de partid. Întrebaţi-i, cât mai degrabă, de ce ne fac toate astea. E util protestul în pieţe, bineînţeles; doar că aceşti oameni nu vin în pieţe să ne răspundă la întrebarea “de ce?”.