Bine ai venit în ţara noastră

Cătălin MORARU redactor şef

Nu e prea importantă zicerea Gabrielei Firea către Simona Halep. În fond, bucureştenii au ales-o, să se spele cu ea pe cap. Adevărul din vorbele primăriţei capitalei e de necontestat, însă. La fel ca premierul Dăncilă cu „reducem democraţia”, oamenii ăştia spun adevărul fără să vrea. Pentru că aşa stau lucrurile, e ţara lor, ţara PSD. Deşi foarte mulţi comentatori, prea mulţi chiar, anunţă disperarea lui Dragnea şi a pesediştilor care, cică rezultă din acţiunile lor, nu e absolut deloc aşa. În esenţă avem de-a face cu un partid care a pus mâna pe toate instituţiile statului, inclusiv Curtea Constituţională, e absolut neobosit în lupta cu justiţia, iar dinspre PSD lucrurile se văd bine. Dragnea a reuşit să mobilizeze partidul şi să facă un miting prin care să arate ce tare este. Miting organizat fără greşeală şi fără incidente majore, dacă e să trecem cu vederea plecarea oamenilor tocmai în timpul discursului liderului cel mare, gunoiul lăsat în piaţă şi faptul că Vasilica Dăncilă nu a ştiut cum să îşi aprindă lanterna la mobil. Pesediştii controlează tot, manipulează ce pot, la fel cum au făcut prin filmul ăla mizerabil care încerca să arate că oamenii au huiduit-o pe Halep, nu pe Gabi Firea, pe Arena Naţională. Cei care nu îi agreează pe guvernanţi tot râd de tâmpeniile astea fără să înţeleagă că nu le sunt destinate lor, ci electoratului pesedist, care va înghiţi orice, atâta timp cât vin la timp salariile, ajutoarele şi pensiile. Iar atitudinea opoziţiei, în special a liberalilor, care au avut şi o căsătorie de convenienţă cu pesediştii e ca în bancul ăla cu soţul care vroia să îşi omoare nevasta făcând zilnic cu ea sex. După trei luni era galben, slab şi ameţit, iar nevasta ca o floare, dar îi spunea vecinului „uite la ea, proasta, habar nu are că în trei luni e moartă”. De fapt, privind cinic şi la rece, dincolo de toate speranţele deşarte, există o singură modalitate de a scăpa de Dragnea şi ai lui. La vot. Adică cei care votează PSD să fie mai puţini decât cei care votează altceva. Asta implică două condiţii. Să mai avem alegeri libere şi corecte. „Partenerii noştri străini au finanţat aceste mişcări de rezistenţă şi ar trebui să recunoască asta”, a spus Liviu Dragnea de pe scena de la mitingul PSD. Asta mă face să fiu un pic sceptic vizavi de alegeri. Că dacă nu îi mai interesează partenerii străini, e groasă. Iar a doua condiţie ar fi să apară acel altceva pe scena politică. Toate partidele, chiar şi cele noi, într-un soi de orbire colectivă, se îndreaptă spre acelaşi electorat sărac, dar disciplinat al PSD. E uşor de manipulat, înghite orice, poate astea sunt motivele. Dar e foarte greu să îi convingi pe acei necăjiţi să voteze altceva. Ei ştiu că PSD are grijă de ei, de când lumea. Sunt bucuroşi de cei doi lei în plus şi de sistemul actual. S-au obişnuit aşa, ăsta este normalul lor. Însă avem în ţara asta 60% din populaţia cu drept de vot care nu s-a prezentat la urne. Mulţi tineri, foarte mulţi, hipsteri sau nu, care constată acum că metoda „mă piş pe el de vot” nu a dat rezultatele scontate. Corporatişti bine plătiţi care au zis că nu au ce păţi, dar s-au pomenit că funcţionarii de la stat ard gazul pe salarii mai mari ca ale lor. Plus alte categorii, care nu votează PSD. Marea lor majoritate muncesc, nu au nevoie de nici un fel de pomană de la stat şi urăsc acest concept. De ce nu le spune nimeni că abrogă pensiile speciale (parcă USR a bâiguit ceva timid, totuşi, despre asta)? De ce nu le povesteşte nimeni, cum am auzit pe undeva, propunerea ca ajutoarele sociale să fie transformate în voucere cu care să cumperi mâncare şi haine, nu rachiu şi ţigări? Plus multe alte măsuri pentru oameni activi, care au grijă de ei şi se pot ajuta singuri. Am văzut o tanti brunetă într-o înregistrare de la mitingul PSD care spunea, ţipa mai bine zis, că a venit pentru că îşi iubeşte ţara, că dacă se ia cineva de ţara ei moare cu el de gât. Deci şi ea are o ţară, nu doar Firea. Nu a întrebat-o nimeni pe patrioata aia dacă a plătit vreodată măcar un leu impozit în viaţa ei. Impozit pe venit, pe salariu, nu contează. Dacă răspunsul la întrebarea asta de baraj este nu, explicaţiile, argumentele economice sau politice sunt absolut inutile. De ani de zile opoziţia tot încearcă să îi convingă pe cei care nu doresc să fie convinşi. În loc să ofere o alternativă viabilă celor care ar vota, dar nu se regăsesc în oferta de pe piaţa politică. Iar cu acest mod de a privi lucrurile, vom continua să trăim în ţara PSD mult şi bine. Vom râde, e drept. E bine şi asta, pentru că, aşa cum corect remarca cineva, PSD nu are simţul umorului. Dar parcă nu e de ajuns, nu?