Pesediştii au mai făcut o comisie „parlamentală”, cum ar zice remarcabilul premier Viorica Dăncilă. De fapt, au făcut două, una pentru cucerirea serviciilor secrete şi alta pentru modificarea codurilor penale. Ce, credeaţi că lupta cu justiţia s-a terminat? Nici pe departe.
Am stabilit demult că asta este principala preocupare a PSD, cucerirea justiţiei şi scăparea liderului Dragnea de pârnaie. În ultimul an am numărat vreo 15 legi legate de justiţia din România, de la organizarea sistemului juridic la drepturile deţinuţilor, care pe lângă faptul că sunt lăsaţi mai devreme acasă ar putea primi şi ceva bani pentru că au încălcat legea. Atenţie, nici una dintre aceste legi nu se referă la modernizarea sau mărirea sistemului penitenciar din România, se discută doar de executat pedeapsa acasă sau de închisoare de weekend, cel mult.
Nici un alt domeniu, poate în afară de haosul fiscal provocat de PSD, nu a beneficiat de aşa o mare atenţie legislativă. Motivul vânturat de partidul de la guvernare este că organismele europene ne amendează. A ţinut o vreme, până când şi comisia de la Veneţia şi oficiali ai Uniunii Europene şi acel raport GRECO spun la unison că România a depăşit cu mult recomandările primite din partea UE. Părerile şi rapoartele de care fac vorbire aici nu au fost publicate de ministrul Tudorel Toader nici acum pe site-ul ministerului pe care îl conduce. Prin şovăielile sale, ministrul ieşean de la justiţie a dat iniţial semnale că nu prea e de acord cu măcelărirea legilor gândită de pesedişti. După o vreme s-a sucit radical şi a sărit în primul rând al luptei. Nu ştiu ce s-a întâmplat între timp şi nici nu mai contează ce i s-a promis ministrului Tudorel.
Noua comisie de luptă cu codul penal deja a anunţat primele o sută de propuneri. Le găsiţi pe internet, un coşmar. Legi cu dedicaţie pentru procesul lui Liviu Dragnea. Mai mult de jumătate sunt despre ce NU au voie să facă procurorii în timpul unei anchete. Limitarea denunţurilor, limitarea sporului de pedeapsă, limitarea timpului de audiere a unui suspect şi altele asemenea. Plus că vine şi ceva despre abuzul în serviciu. Toate în sprijinul infractorilor, că doar ei le scriu. Mai sunt şi amuzante, de exemplu nu ai voie să îi mai spui unui infractor condamnat „penal”, că e defăimare.
Mulţi dintre români îşi imaginează că nu vor fi afectaţi de aceste măsuri. Greşit, toţi vom fi afectaţi. Cum bine spunea cineva, când vedem un hoţ că fură, nu are rost să ne bucurăm că nu fură de la noi. ÎNCĂ nu fură de la noi, asta e formularea corectă.
Pentru că dincolo de lupte pentru a scăpa de puşcărie colegii de partid nu s-a făcut absolut nimic pentru a impune legea în ţara asta. Mai ieri, o urmărită penal din Suceava, prinsă în Marea Britanie, nu a fost extrădată în România din cauza condiţiilor proaste din puşcării. Toţi fugiţii de justiţie vor invoca această problemă, în cazul în care se va pune problema extrădării. De aceea nu se investeşte un chior în sistemul penitenciar. Pentru că ar dispărea un motiv care te ţine departe de pârnaie.
Sistemul juridic încearcă să reacţioneze, prin puţinii săi anticorpi, însă şansele scad. Ar trebui măcar acum, cât timp mai pot, ca procurorii şi judecătorii să nu uite că sute de mii de oameni au ieşit prin pieţe, pe la mitinguri, pentru ca ei să poată ancheta sau judeca absolut orice şi, mai ales, să o facă independent şi corect. Scriem frecvent de cazuri nu se încadrează în această definiţie. Şi chiar e păcat.
Problemele din domeniul juridic, existente sau create artificial, domină agenda publică. Nu vorbim de dezvoltarea ţării, de investiţii, de nepriceperea şi prostia şefilor aduşi de pesedişti. Nu, problema e justiţia. Dar, repet, ar fi trebuit să ştim asta. În programul de guvernare al PSD nu este pomenit nici măcar o singură dată cuvântul corupţie. În schimb se dă câte ceva, la toată lumea, pe fiecare pagină din program. Viaţa la pungă, aşa se numeşte acest mod de a câştiga alegerile. Pentru că, pe vremuri, se împărţeau pungi cu sigla partidului, cu alimentele de bază, în schimbul votului. Acum metoda s-a mai rafinat. Se mai promit şi salarii şi pensii fără număr. Însă, în esenţă, tot despre viaţă la pungă e vorba.
Iar după ce ai luat punga, degeaba te mai plângi. Nu îţi rămâne decât să priveşti resemnat cum nişte infractori îşi dau legi pentru a pune mâna pe ţară, absolut legal. Şi nu pentru că pot, aşa cum spunea pesedistul Codrin Ştefănescu. Ci pentru că noi le dăm voie, în speranţa că schimbările nu ne afectează şi pe noi. Speranţe deşarte, însă.
