Cică intră un tip într-un aprozar şi spune:
– Vreau nişte cartofi.
– De cât?, întreabă vânzătoarea
– Decât cartofi.
Ăsta e bancul relativ la Dragnea şi al lui celebru “decât”. Cel cu Tăriceanu e mai scurt, îl întreabă un reporter “Care este viitorul dvs politic?”, iar Tăriceanu răspunde: ”He, he nu m-aţi prins, se spune pe care.” Şi asta e corect, al doilea om în stat nu prea ştie când se foloseşte ”care” şi când ”pe care”.
În ultimul an de zile am fost inundaţi cu perlele guvernanţilor din PSD şi ALDE. Dacă în vremurile bune îl aveam doar pe Vanghelie şi încă vreo doi, acum a nu vorbi corect limba română nu mai este un impiediment. Ba dimpotrivă, avem de-a face cu prostie agresivă, miniştrii cărora li se atrage atenţia se enervează tot ei şi îi fac pe ziarişti nesimţiţi sau bagatelizează problema, ei am greşit, mare chestie.
Haideţi să trecem în revistă câteva:
Graţiela Drăghici, şefa ANES, apropiată a premierului Dăncilă: „De ce o femeie nu poate fi motostivuitor?”
Anton Anton, ministrul energiei: “Astăzi suntem în discuţii foarte avansate cu nişte investitori. Discuţiile astea continuă. Alaltăieri au fost pe-aci. M-am întâlnit… i-am văzut în lift” sau “nu avem energie, nu funcţionează telefoanele”.
Liviu Pop, ministrul schimbat al învăţământului: “îmi cer scuze anticipat pentru greşelile pe care le-am făcut”.
Viorica Vasilica Dăncilă, premier: “Astfel, situaţia din ultimul an în care s-a înregistrat o lipsă acută de pe piaţa a imunoglobinei va lua în sfârşit… va fi finalizată în sfârşit.”
Carmen Dan: “Vreţi acuma să ştiţi, cu nume şi pronume?”
Aici sunt doar câteva, se întâmplă zilnic practic, nici nu am mai pus „genunchele” lui Pop, regionalismele şi dezacordurile noului ministru sucevean al învăţământului, plus trei sferturi din declaraţiile lui Petre Daea de la agricultură.
Oamenii ăştia chinuie limba română sau o vorbesc ca şi cum s-ar adresa unor imbecili, la un nivel extrem de coborât, pentru a fi siguri că nu greşesc şi are noimă ce spun. Primul ministru e în pragul leşinului când nu are o hârtie de pe care să citească, iar când vorbeşte liber pomeneşte de autişti şi altele asemenea, plus o perfectă limbă de lemn. Şi restul cabinetului său o urmează în acelaşi stil. Râdem noi de politicienii locali mai importanţi, dar măcar pot face acordul între subiect şi predicat. Ceea ce, pentru o mare parte a guvernului, nu e întotdeauna posibil.
Ştim cum au ajuns şefi aceşti oameni, nu mai e nevoie de detalii. De unde vin? Simplu, dintre noi vin. Sunt şi ei, ca noi toţi, produsele şcolii româneşti. Iar pentru foarte mulţi români, a vorbi corect limba natală a devenit o provocare. Iar asta e grav. Noi realizăm asta abia acum, că noul val de vedete politice, mai mult sau mai puţin dotat intelectual, a ajuns în faţa publicului, dar fenomenul durează de ceva vreme.
Limba este un organism viu, se modifică. Limba română a suferit extrem de multe schimbări impuse de sus, nu prin evoluţia limbii. Nu ştiu cât de necesare, mie cel puţin mi se pare că au dus limba înapoi în timp, nu de progres e vorba aici, dar nu sunt specialist, doar constat efectele. Dacă la toate astea mai adăugăm sistemul de învăţământ românesc, cu programa lui extrem de încărcată, rezultă ce povestim aici. Profesorii de română trebuie să predea toată gramatica până în clasa a opta. Iar gramatica limbii române nu e tocmai simplă. Şi fiind prea ocupaţi cu completiva directă sau cu faptul că nu se mai spune “grizonat” ca până mai ieri, ci “grizonant”, e greu să mai repete şi gramatica elementară, când scriem “sau” şi când ”s-au”, când ”v-a” şi când ”va” sau cum se face acordul între subiect şi predicat. Toate cele de mai sus, corelate, au dus la generaţii după generaţii de semi-analfabeţi. Iar unii dintre aceştia au ales să se devină politicieni.
Nu încerc să îi scuz pe cei care ne conduc şi vorbesc stricat româneşte sau, într-un caz fericit, la nivelul unul copil de clasa a şaptea. Cred că a încerca să vorbeşti cât mai corect limba ţării tale ţine de respect şi de un soi de patriotism. Dar pentru asta e nevoie de un anumit nivel intelectual, nu de şmecherie. Şi de un pic de logică. Şi mai e nevoie să citeşti şi altceva în afară de contorul de gaze.
Iar năvala asta de tipi care chinuie limba română la fel cum se chinuie să conducă ţara, duce la instalarea confortabilă a neamprostiei şi nesimţirii pe toate palierele vieţii sociale. Ceea ce e mult mai grav decât criza economică pe care o au în programul de guvernare.
