Recenta „ascundere” de către judecătorii suceveni a celor trei persoane implicate în niște presupuse acte de corupție (Verginel Gireadă – primarul comunei M. Eminescu, Dan Oloeriu – primar al orașului Flămânzi și Marcel Bîrsan – patron de facto al celei mai neînțărcate firme de la buget din istoria modernă a județului, respectiv „Cornell’s Floor”) a stârnit, pe bună dreptate, un val de opinii și poziții care mai de care mai radicale sau mai îngăduitoare. De la „așa le trebuie, să putrezească în închisoare” și până la „mai rar așa primari care au scos din mocirlă localitățile lor”, o mulțime de gură cască, neaveniți sau cunoscători și-au dat cu părerea în mediul online. Din punctul meu de vedere, această măsură de privare de libertate a celor trei este total nepotrivită, anacronică și nefolositoare. Și asta pentru că legislația din România este total paralelă cu realitatea, în condițiile în care infracțiunile cu caracter economic de mare răsunet care au fost gestionate de către DNA s-au soldat ori cu niște condamnări de doi lei, ori, ghinion curat, s-au prescris. În ce privește „obiectul” acestor infracțiuni, adică purcoiul cu bani, nu am auzit să se fi umplut vistieria statului, așa cum ar fi fost normal. Din acest motiv, cel mai indicat, mai benefic și mai corect mod de acționare atât pentru inculpați cât și pentru națiune și autorități ar fi, în cazul infracțiunilor economice fără violență, ca accentul să fie pus pe recuperarea banilor. Vorba celebrului Marian Ceaușescu: „Borfașuleee, dă bă, banii înapoi!” La ce ne ajută pe noi, cetățenii acestei țări sau pe cei implicați în asemenea daraveri faptul că vinovații stau ascunși la mititica pe banii noștri? Din aceste motive o resetare cvasitotală a sistemului legislativ în domeniu este absolut necesară și utilă. La cât s-a furat cu parandărăturile în țara asta, vă dați seama ce sume uriașe s-ar aduna la buget dacă acesta ar fi principalul scop al acțiunilor procurorilor? Din păcate, ochiul dracului, adică banul, le clipește complice, cu subînțeles, și judecătorilor care, pe lângă salariile, pensiile babane, își rotunjesc mormanele cu bani de parcă n-ar fi slujbași ai statului, ci prosperi oameni de afaceri! Și uite-așa, banii care în loc să ajungă la bugetul de stat, ajung la acești ticăloși în robe care țin cu dinții ca nicio schimbare legislativă normală să nu aibă loc, orice abatere de la tot ce le convine lor fiind în secunda doi catalogată de tătuții de la CCR ca fiind neconstituțională. Rezumând, acțiunile Justiției române se încadrează în câteva tipologii, cum ar fi: 1. Aburirea populației cu arestările televizate, 2. Tărăgănarea proceselor până după perioada de prescripție. 3. Scoaterea în față a unor țapi ispășitori care să justifice acțiunile de la punctul 1. În acest sens, demne de domeniul absurdului au fost arestările și condamnările a două femei (Monica Iacob Ridzi și Elena Udrea) într-o perioadă în care mii dacă nu zeci de mii de masculi șnapani au fost fie scoși basma curată, fie „prescriși”. Păi, bă netoților, bă misoginilor! Cu două femei v-ați arătat voi mușchii? V-ați făcut efectiv de cap tratând orice arestare ca pe o afacere că voi, procurori, judecători, conform legii, pasămite, nu aveți voie să acționați în lumea afacerilor! Zău? Și cine vă controlează proprietățile și conturile? ANI? Lăsați-mă și cu această instituție care dacă ar fi acționat conform unui minim algoritm și a unui minim bun simț, ar fi trebuit să vegheze la virarea în bugetul de stat a sute de milioane de euro. Așadar, controlul averilor atât la magistrați cât și la slujbașii statului (că până la urmă, aceasta este calitatea unui primar și nu alta!) ar trebui să reprezinte o prioritate absolută, întrucât majoritatea acestor norocoși ai sorții nu pot să-și justifice pe deplin averile. Indiferent că sunt trecute pe numele amantelor, verilor, bunicilor sau știu eu cui. Atâta vreme cât nu se va restructura sistemul juridic, România va continua să fie țara bananieră unde criminalii periculoși ies din pușcărie după ce ispășesc opt sau zece ani din pedeapsă, unde marii evazioniști sau corupți vor fi mai întâi mulși de milioane și după aceea „prescriși” iar adevăratele pedepse, drastice și „educative” vor avea ca „adrisant” vreo plevușcă gen mătușa care vinde pătrunjel pe marginea drumului sau vreun „mare” corupt care ia 100 de lei șpagă. Și pentru a vă face o idee cât de cât despre ce sume este vorba în propoziție, gândiți-vă la cele zece procente din valoarea contractelor cu statul pe care unii sau alții le bagă în portofelul personal până când intervine pisica cu clopoței numită DNA sau mai știu eu cum, care pune gheara pe șoricel și, în funcție de deschiderea pungii acestuia, ia măsurile pe care le consideră acoperitoare din punct de vedere legal. Măsuri menite a-i strânge de boașe pe inculpați pentru a decarta tot ce au acumulat. Cam acesta este probabil și scopul pentru care, cei prinși cu ocaua mică sunt ascunși sau li se pun brățări. Mecanice sau electronice! Restul e gargară și proză de proastă calitate!
