Ne-am aștepta ca, având în vedere vremurile și tehnica, cei de la butoane să fie mai prudenți atunci când vine vorba despre manipulare și comunicate false. Asta pentru că trăim vremurile în care picioarele minciunii puteau fi mult mai scurte, dar se pare că nu e chiar așa. Nicicând nu a fost informația mai accesibilă, dar și mai distorsionată. În loc să trăim vremurile de aur ale cunoașterii, le trăim pe cele de argint ale manipulării – asta pentru că, în ceea ce privește prosteala, e loc de mult mai rău. Dacă păpușarii din umbră apelează doar la rețelele sociale și imagini generate cu AI, deci efort minim și resurse modeste, pentru că nivelul de educație și cultură al românului e cel care nu prea este, pentru guvernanți manipularea presupune ceva mai multă investiție. Așa, să pară totul și regulă și, mai ales, să justifice puzderia de năimiți la buget, dar și lefurile, în unele cazuri nesimțit de consistente.
Astfel, în săptămâna de dinaintea sărbătorilor pascale, cei care-și fac veacul pe la Ministerul Educației s-au apucat de analize statistice. I-a interesat în mod deosebit să afle ce părinți mai sunt prin străinătate. Interesul ăsta pentru părinții plecați peste hotare nu e nou; cadrele didactice trebuie să completeze statistica asta în fiecare an, doar că anul acesta e… altfel. Datele privitoare la părinții aflați în țară sau pe alte meridiane erau colectate în decembrie. Adică în preajma sărbătorilor de iarnă. Când, s-avem iertare, părinții reveneau pe la casele lor pentru a petrece Crăciunul alături de familie. Și, de vreme ce erau prin țară, erau trecuți la „în țară”, pentru că acesta era adevărul momentului și majoritatea celor plecați peste hotare nu au contracte de muncă chiar în regulă. Activități sezoniere, muncă la negru, zilieri pe unde se poate…
Astfel, statistica se îmbunătățește vizibil. Sunt ceva părinți plecați în străinătate, dar nu chiar așa de mulți… Și dacă nu sunt mulți, nu e cazul ca autoritățile să ia cine știe ce măsuri, se mulțumesc doar să tragă semnale de alarmă. Care semnale, odată trase, trase rămân, dar fără niciun fel de urmări în plan legislativ și social. Păstrând discuția la nivel teoretic, analizele astea statistice nu au doar rolul de a aduna niște date care vor fi folosite la trasat grafice, ci trebuie să genereze măsuri, nu semnale de alarmă.
Revenind la datele colectate în prag de sărbători pascale, e cazul să ne întrebăm cu ce scop? De ce să aduni astfel de date înainte de Paște sau, de fapt, înainte de alegeri? E vreo colaborare ceva mai obscură între Ministerul Educației și cei care se ocupă de aranjarea viitoarelor alegeri? Așa, ca chestie, dacă sunt prea mulți români în țară, cum sugerează datele culese înainte de Paște, mai are rost să organizăm prea multe secții de votare în străinătate? E drept că numărul de secții din diasporă e cam stabilit, dar trebuie justificat; nu am organizat prea multe pentru că, să vedeți, statistica uite ce ne spune. Având în vedere votul diasporei la ultimele alegeri, respectiv europarlamentare, prezidențiale și legislative, e clar că gașca de conjunctură aflată la butoane are tot interesul să diminueze numărul celor care vor vota pe alte meleaguri. Nu e ceva nou, s-a mai întâmplat în trecut. Acum zece ani și ceva, având în vedere votul masiv al diasporei în primul tur, dar mai ales faptul că ștampila a ajuns pe neamțul providențial, puternicii de atunci au decis ca pentru turul doi să asigure și mai puține secții de votare. Manieră de lucru românească. În loc să ieși la înaintare cu un candidat frecventabil, vii cu manevre și pe urmă te întrebi de ce românii ar vota până și un amețit cu capul doldora de conspirații, numai să nu mai audă de tandemul PSD-PNL.
E posibil ca, în ziua votului, să vedem iar imagini cu cozile kilometrice din fața secțiilor de votare din diaspora, dar aleșii vor avea o explicație cât se poate de rezonabilă: păi acum câteva săptămâni ăștia erau în țară, uitați ce spun statisticile. Când se va trage linie, românul de rând va ieși pe minus, iar strategii de la centru se vor felicita pentru o încă o misiune reușită. „Așa a zis statistica” – scuză mai bună e greu de găsit.
