În seara zilei de joi, 20 martie, plutonierul adjutant șef Romică Păduraru, jandarm cu o pasiune adâncă pentru istorie și detectorist amator autorizat, a făcut o descoperire remarcabilă într-o pădure din apropierea comunei Brăești. În urma unei explorări, el a găsit un artefact deosebit – un topor din aramă în formă de cruce, aflat într-o stare excelentă de conservare.
Obiectul, de aproximativ 25 de centimetri lungime, are un braț orizontal cu tăișul și un alt braț vertical, perpendiculare între ele, formând o cruce.
Toporul a fost descoperit la o adâncime de aproximativ 50 de centimetri și pare să dateze dintr-o perioadă antică. Specialiștii din domeniu consideră că artefactul ar putea proveni din epoca Culturii Cucuteni, una dintre cele mai vechi și complexe civilizații din Europa.
La ce era folosit acest artefact?
Cultura Cucuteni, care a înflorit între 5800 și 3200 î.Hr., este recunoscută pentru realizările sale remarcabile și pentru influența sa asupra întregii regiuni. Deși înaintea civilizațiilor din Mesopotamia și Egiptul Antic, Cucuteni era deja o cultură avansată, cu un teritoriu extins pe actualele teritorii ale României, Republicii Moldova și Ucrainei.
De asemenea, toporul din aramă descoperit de jandarmul Păduraru ar putea fi un obiect de paradă, folosit în ceremoniile magico-religioase ale comunităților neolitice. Era folosit în ritualuri care presupuneau jertfirea animalelor, fiind un simbol al puterii și al autorității.
Obiect predat Direcţiei Judeţene de Cultură
După descoperire, artefactul a fost predat la Direcția Județeană de Cultură Botoșani, unde va fi supus unor cercetări suplimentare pentru a stabili cu precizie vârsta și importanța acestuia în contextul istoric al regiunii. Astfel, această descoperire subliniază încă o dată importanța cercetării și protejării patrimoniului istoric al țării.
În perioada neolitică, prelucrarea metalelor nu era la nivelul de sofisticare pe care îl întâlnim în epocile ulterioare, dar totuși, meșteșugarii din acea perioadă știau să folosească metale într-un mod destul de avansat pentru acele vremuri.
La începutul neoliticului, în jurul anilor 6000-5000 î.Hr., oamenii foloseau în principal piatra, lemnul și osul pentru uneltele și armele lor. Însă, spre sfârșitul acestei perioade, oamenii au început să folosească și metale, în special cupru și, mai târziu, bronz. La început, prelucrarea metalelor era destul de primitivă, iar uneltele de metal erau adesea rudimentare și nu la fel de fine sau de eficiente ca cele realizate din piatră sau os.
De exemplu, în cazul cuprului, care este primul metal folosit de omenire, tehnologia de prelucrare era destul de simplă, bazându-se pe topirea metalului într-o formă de bază și pe baterea lui în forma dorită. În acea perioadă, topirea cuprului era realizată la temperaturi relativ scăzute, iar obiectele din cupru erau adesea turnate sau bătute cu ajutorul ciocanelor din piatră.
Așadar, metalul nu era “perfect prelucrat” în sensul în care îl înțelegem astăzi, dar pentru acea perioadă, prelucrarea metalelor reprezenta un pas important în dezvoltarea tehnologică a societăților umane. În epoca bronzului, mai târziu, prelucrarea metalelor a devenit mult mai sofisticată, iar obiectele din bronz erau mult mai rezistente și mai rafinate.