Paradoxal, deși criza în care se zbate țara devine tot mai gravă pe zi ce trece, numărul celor care au pretenția că ne pot scoate la liman crește de la oră la oră. Practic, salvatorii de patrie se calcă pe picioare unul pe altul în autobuz sau la coadă la supermarket. Așa cum pe vremea lui Napoleon orice soldat avea în raniță bastonul de mareșal, orice român are în sacoșa de rafie soluția potrivită pentru a face România mare din nou. Calea care duce către Cotroceni e deja sufocată de aspiranți, e drept că mulți au fost respinși, dar este de unde. Într-o țară civilizată, în care meritocrația nu e doar un cuvânt din dicționarul cuvintelor care există doar la nivel teoretic, mulți dintre cei care se visează președinți ar visa doar la ajutorul de șomaj, dar nu și la noi, unde salvatorii de patrie se numără cu duiumul. Să descriu situația cu un citat din Costache Negruzzi, inexact atribuit lui Alexandru Lăpușneanu? Mai degrabă merg pe mâna comunistului Brucan. Și mulți, și proști… Prea puțină calitate, prea mult oportunism.
La prima vedere, se pare că miza acestei campanii e reprezentată de voturile suveraniștilor. Chiar dacă Georgescu a fost interzis, gândirea rudimentară a celor care visează măriri la care nu au dreptul a ajuns la o concluzie destul de corectă, și anume că cei care l-au votat pe Călin Georgescu nu au dispărut după ce candidatul le-a fost eliminat. Dezinformarea, propaganda oneroasă și amestecul unora sau altora e problemă secundară; urnele nu au fost umplute de conturi false sau algoritmi de pe rețelele de socializare, ci de oameni în carne și oase. Oameni spre care se îndreaptă speranțele celor care se și văd președinți. Spre acest segment de electorat extrem de maleabil se îndreaptă mesajele unora dintre candidați.
Unul dintre cei care speră să adune voturile lui Georgescu este Victor Ponta. Chiar dacă se poate lăuda cu oarece experiență politică, aceasta a fost construită mai ales prin impostură. A fost dovedit plagiator, dar asta nu l-a jenat foarte mult. Ciolacu nu e în stare să demonstreze că a terminat pe bune un liceu, de ce să ne scandalizăm că Ponta sau Ciucă au comis păcatul relativ al furtului intelectual? Se știe despre cărți că sunt scrise din alte cărți; odată ce roata a fost inventată poate fi doar perfecționată.
Ponta nu prea le are cu originalitatea, îi cam place să bătătorească drumuri deschise de alții. În 2014, la confruntarea cu cel rămas în istorie sub denumirea de Dulapul, Ponta a cam reprodus o scenă din „House of Cards”. Relansarea în cursa pentru fotoliul de președinte a fost „inspirată” de campania lui Trump, iar gargara cu mâncare românească pentru români e doar o porție din ciorba lui Iliescu, asezonată de Dragnea, apoi reîncălzită de Călinescu și mulți alții. Nimic nou, nimic original și, mai ales, nimic dătător de speranțe la Ponta. Omul se vrea președinte pentru el, nu pentru noi. Consideră că românii i-au făcut o nedreptate și o vrea reparată. Asta dorește Ponta, nu ceva mai bun pentru România. A putut să facă pe vremea când era premier, dar nu s-a ostenit prea tare.
Privind la spectacolul grotesc al acestei campanii, e cazul să ne întrebăm dacă chiar asta merităm ori avem dreptul la ceva mai mult. La nivelul la care am retrogradat, a găsi ceva mai bun nici măcar nu mai e atât de dificil, dar, privind la adunătura de candidați, nu vedem decât posibili campioni capabili să-i asigure, prin comparație, un bun renume până și lui Iohannis. Fiecare impostor își reinventează trecutul și găsește un nou steag de fluturat, iar electoratul devine doar un instrument al ambițiilor personale, o masă de manevră și sacrificiu. Nu avem viziune, ci doar sloganuri reciclate, iar clamata competență e reprezentată doar de tupeu.
Cine are de câștigat din această cursă absurdă? Nu România și nici românii. Țara rămâne captivă în mocirla promisiunilor deșarte și a figurilor politice care refuză să facă pasul înapoi, deși au fost demascate în fel și chip. Salvarea trebuie să vină de la popor, nu de la politicieni, dar cât timp electoratul nu va înțelege că soluțiile nu se găsesc în sacoșele de rafie ale profitorilor de meserie, istoria o să se tot repete, cu rezultatele deja cunoscute.
