Intrăm în săptămâna în care se încheie depunerea candidaturilor pentru prezidențiale. Curtea Constituţională (CCR) a respins sâmbătă contestaţiile faţă de candidatura lui Călin Georgescu. Curtea nu a intrat pe fondul problemei, a analizat doar chestiunile procedurale, deoarece cei care au depus contestaţiile s-au grăbit. Procedura normală este depunerea candidaturii, decizia Biroului Electoral Central (BEC) și abia apoi contestarea la CCR. La contestațiile următoare, care vor fi depuse respectând procedura, Curtea va pronunţa o hotărâre definitivă în cazul Georgescu. Decizia nu poate veni mai târziu de finalul zilei de miercuri.
La fel va fi și în cazul oricăruia dintre ceilalți candidați. Deja BEC a respins două candidaturi, ale unor oameni mai puțin cunoscuți, iar ieri seară a respins-o şi pe a lui Georgescu. Procedurile atât de greoaie și atât de aspru criticate – fiindcă nu lasă libertatea opțiunii populare asupra oricăruia dintre cei care vor să se înscrie în cursă – sunt justificate de dorința legiuitorilor de a evita participările caraghioase sau cele care pot deveni periculoase pentru pacea socială. Desigur, ne amintim râzând de candidaturile unor măscărici, cum a fost Ion Brătianu-Cartof, sau cu indignare de amenințările unuia ca CV Tudor, care spunea că va organiza execuții publice, pe stadioane.
Cine stabilește acceptarea candidaturilor? BEC analizează îndeplinirea condițiilor legale ale candidaturii – vârsta, cetățenia și cazierul, validitatea și lista documentelor depuse la dosar, precum și cele minimum 200 de mii de semnături. Ultima instanță este CCR, care în cazul unor contestații analizează decizia BEC prin prisma aderenței candidatului la valorile Constituției României, respectiv apartenența la UE și NATO, pluripartidismul, democrația și statul de drept. Verificarea presupune analiza nu doar a faptelor ci și a declarațiilor candidatului.
Mai departe, Parlamentul trebuie să decidă dacă legile în baza cărora sunt făcute aceste verificări și analize sunt bune sau nu. Adică în sesiuni viitoare, fiindcă acum instituțiile funcționează în baza legilor aflate în vigoare. Mai precis, va trebui să stabilească dacă decizia finală în materia alegerilor prezidențiale trebuie să rămână la CCR (un organism politic și nu judecătoresc) sau dacă procedura, acum netransparentă și fără drept de apărare al candidatului, nu ar trebui schimbată. În cazul celorlalte tipuri de scrutine, competența revine instanțelor de judecată, conform procedurii de contencios administrativ.
Nu trebuie pierdute din vedere încă două aspecte extrem de importante pentru cei care se înscriu în alegerile prezidențiale deși știu că nu au șanse de a le câștiga: unul ar fi decontarea cheltuielilor pentru orice candidat care întrunește cel puțin 3% din sufragii; cum cheltuielile pot fi umflate ușor în facturi exagerate, întocmite în înțelegere cu prestatorii de servicii (agenții de publicitate și relații publice, consultanți, tipografii etc.) este ușor de înțeles că pentru candidații și partidele mai mici dar cu oarece aderență la public întregul circ devine o afacere profitabilă; cel de-al doilea aspect care stimulează candidaturile fără șanse este vizibilitatea; personaje altfel lipsite de orice fel de talent sau de aptitudini pot deveni celebre peste noapte și asta este o tentație enormă și profitabilă pentru asemenea specimene.
Deocamdată, nu avem lista definitivă și completă a celor admiși în cursă. Putem doar intui că suveraniștii vor merge cu Simion în cazul respingerii foarte probabile a candidaturilor lui Georgescu și Șoșoacă, iar cei din coaliția majoritară vor rămâne cu Antonescu, fiindcă Bolojan a afirmat că respectă protocolul încheiat. Probabil, vizează funcția de viitor premier. Nicușor Dan are șansa lui, dar cred este prematur să fie evaluat serios. Restul sunt de umplutură și nu ne rămâne decât să constatăm, cu amărăciune, că în acest context atât s-a putut.
