Lumea noastră din ce în ce mai zgomotoasă a fost asociată cu boli cardiovasculare, anxietate și depresie, precum și cu pierderea auzului. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care avem nevoie de mai multă pace și liniște în viața noastră, scriu jurnaliștii de la The Guardian.
Un studiu din 2006 realizat de Universitatea din Pavia despre muzică a relevat în mod neașteptat cât de mult apreciază corpul și creierul tăcerea. Cercetătorii analizau modul în care diferite tipuri de muzică influențau markerii stresului, inclusiv tensiunea arterială, ritmul cardiac și frecvența respirației. Ca măsură de control, între piese a fost inserată aleatoriu o pauză de două minute de liniște; însă s-a dovedit că ascultarea acestei tăceri a generat cele mai scăzute valori dintre toate. „Acest efect de relaxare a fost chiar mai pronunțat decât cel observat după cinci minute de odihnă liniștită [înainte de începerea studiului]”, au scris autorii.
Petrecerea timpului în liniște, o practică esențială în spiritualitate
Petrecerea timpului în liniște – prin meditație, rugăciune sau retragerea în natură – a fost o practică esențială în spiritualitate și religie de milenii: o cale către autodisciplină, cunoaștere și auto-realizare, dar și un mod de a te apropia de zeul sau zeii în care alegi să crezi. „Faptul că această practică a apărut ca un element central pe diferite continente și în epoci diferite demonstrează importanța ei”, spune Gordon Hempton, ecolog acustic și militant pentru conservarea locurilor liniștite.
Însă, în lumea zgomotoasă de astăzi, tăcerea este adesea privită ca un gol care trebuie umplut.
Când autoarea Sarah Anderson a documentat cartea sa recentă, The Lost Art of Silence: Reconnecting to the Power and Beauty of Quiet, a fost surprinsă să descopere că mulți oameni au o percepție negativă asupra tăcerii. „O consideră plictisitoare, inconfortabilă sau chiar deranjantă”, spune ea. Anderson însăși adoră liniștea, dar recunoaște că, în timpul unei retrageri în tăcere la care a participat, nu s-a putut abține să nu se întrebe dacă nu ar trebui să facă ceva mai util cu tot acel timp „neumplut”, ca și cum a-l petrece în liniște ar fi fost o risipă.
„Încă de la Revoluția Industrială, zgomotul a fost sinonim cu productivitatea și progresul”, spune Hempton. „În tot acest vacarm, am uitat valoarea liniștii.”
Creierul procesează liniștea în același mod în care procesează sunetele
Noțiunea de liniște ca prezență, și nu ca absență, nu este doar o idee abstractă. Creierul nostru o percepe în acest fel. Un studiu din 2023 realizat de Universitatea Johns Hopkins a descoperit că creierul procesează liniștea în același mod în care procesează sunetele – ca pe un „eveniment”. Liniștea nu este doar dedusă din lipsa unui stimul auditiv, ci este efectiv percepută. Așa cum explică Ian Phillips, profesor de filosofie și științe cognitive și coautor al studiului: „Chiar auzim liniștea.”
Există, de asemenea, dovezi că expunerea la liniște poate stimula neurogeneza – crearea de noi celule cerebrale – în hipocamp. Cercetătorii au plasat șoareci într-o cameră anecoică (un spațiu izolat fonic) și i-au expus la diverse stimuli auditivi, inclusiv la liniște totală, timp de două ore pe zi. Toate scenariile sonore, de la un concert de pian de Mozart până la scâncetele puilor de șoarece, au stimulat proliferarea celulelor precursoare din hipocamp – primul stadiu al neurogenezei. Însă, după o săptămână, aceste celule s-au transformat în neuroni funcționali doar la șoarecii care au fost expuși liniștii totale. Acest rezultat i-a surprins pe cercetători, dar au teoretizat că, deoarece tăcerea completă este atât de rar întâlnită în lumea șoarecilor, aceasta a generat un nivel de atenție care „ar putea stimula neurogeneza ca pregătire pentru viitoare provocări cognitive”.
Ce este peisajul sonor
Un mediu complet lipsit de sunete ar fi fost la fel de remarcabil și pentru strămoșii noștri. „Ar fi fost un motiv de îngrijorare, indicând fie prezența unui prădător, fie absența biodiversității – ceea ce înseamnă că nu există hrană”, spune Hempton. Acest lucru ar putea explica de ce, într-un studiu din 2013 realizat de Universitatea Suedeză de Științe Agricole, care a folosit realitatea virtuală pentru a investiga efectul peisajelor naturale asupra sănătății mentale, privirea unor păduri fără sunet nu a fost considerată relaxantă, ci tulburătoare.
Termenul „peisaj sonor” (soundscape) se referă la combinația de sunete prezente într-un anumit mediu și la modul în care le percepem. Acesta include sunete naturale – produse de animale, plante și vreme – și sunete umane, de la conversații și muzică până la zgomotul vehiculelor și al industriei.
„Putem face diferența între diverse aspecte ale unui peisaj sonor – de exemplu, gradul de plăcere pe care îl provoacă, intensitatea activității acustice, predictibilitatea zgomotului (dacă este sau nu așteptat) și semnificația acestuia”, explică Joshua M. Smyth, profesor de psihologie a sănătății la Universitatea de Stat din Ohio. Dacă asculți cântecul păsărilor la răsărit, ai putea considera peisajul sonor ca fiind animat, previzibil și plăcut, în timp ce renovările casei vecine ar putea fi percepute ca zgomotoase, neplăcute și deranjante. „Zgomotul nu este niciodată neutru”, spune Smyth. „Percepția sa este un factor major în determinarea nivelului de stres pe care îl provoacă.”
Peisajele sonore naturale sunt benefice pentru creierul uman
Acest fenomen a fost demonstrat ingenios într-un studiu din 2016 realizat de Universitatea din Gävle, care a expus participanții la un singur sunet indistinct. Unora li s-a spus că era vuietul unei cascade, iar altora că era zgomotul unei mașinării industriale. Cei din prima categorie au perceput sunetul ca fiind mai reconfortant din punct de vedere mental.
Peisajele sonore naturale sunt benefice pentru creierul uman – cel puțin parțial – pentru că, spre deosebire de zgomotul șantierelor, al avioanelor sau de notificările care ne solicită constant atenția pe telefon, ele fac parte din patrimoniul nostru auditiv. „Creierul nostru a evoluat timp de milenii ascultând sunetele naturii și, adesea, perioade lungi de timp, nimic altceva”, spune Richard Cytowic, profesor de neurologie la Universitatea George Washington. „Liniștea este un nutrient esențial. Avem nevoie de ea pentru a putea gândi.”
Însă, pe măsură ce lumea devine tot mai zgomotoasă, liniștea este din ce în ce mai greu de găsit.
Expunerea cronică la zgomot excesiv, asociată cu boli cardiovasculare, anxietate și depresie
Nivelul mediu de zgomot în mediile urbane a crescut cu 0,5-1 decibeli pe an în ultimele trei decenii. Pe lângă faptul că este deranjant, expunerea cronică la zgomot excesiv a fost direct asociată cu boli cardiovasculare, anxietate și depresie, pierderea auzului și, în cazul copiilor de vârstă școlară, afectarea dezvoltării cognitive. Potrivit unui raport din 2020, unul din cinci europeni este acum expus unor niveluri de poluare fonică considerate dăunătoare pentru sănătate.
Nu doar oamenii suferă, avertizează Hempton. „Poluarea fonică împiedică păsările să își audă prădătorii și le obligă să cânte mai tare sau la o frecvență mai înaltă, ceea ce le consumă mai multă energie.” Într-un studiu din 2013 realizat pentru Royal Society, cercetătorii au instalat rânduri de difuzoare într-o zonă sălbatică desemnată și au redat zgomote de transport; ca rezultat, numărul păsărilor a scăzut cu un sfert.
Ne obișnuim cu nivelul și tipul de zgomot la care suntem expuși. De exemplu, oamenii care trăiesc în vacarmul din New Delhi au o toleranță mai mare la zgomot – în special la claxoanele vehiculelor – decât cei care locuiesc în Londra. Când Sarah Anderson s-a mutat dintr-o parte a Londrei în alta, a descoperit că locuia sub un culoar aerian. „La început a fost un coșmar, dar acum aproape că nici nu-l mai observ”, spune ea.
„Oamenii au început să se teamă de liniște”
Pentru Hempton, căștile, antifoanele și dopurile de urechi nu sunt soluția. „Simțul nostru auditiv are legătură cu conexiunea – cu oamenii și cu locurile – iar aceste dispozitive ne izolează de lume”, spune el.
Este perfect de înțeles să vrem să schimbăm zgomotul orașului cu muzică sau un podcast, dar există riscul ca această coloană sonoră neîntreruptă să ne facă experiența liniștii atât de rară încât, atunci când o întâlnim, să încercăm imediat să o umplem cu ceva. „Oamenii au început să se teamă de liniște”, spune Cytowic. „De aceea televizorul este pornit mereu, pentru acel ‘zgomot de fundal’ – ca să nu mai vorbim de derularea nesfârșită pe ecrane. Creierul nostru nu a evoluat pentru a face față acestui nivel de stimulare continuă.”
Ce recomandă el? „Oprește televizorul. Fă o plimbare. Lasă-ți telefonul acasă. Privește copacii, cerul.”
Smyth încearcă să introducă momente de „liniște acustică” în viața sa de zi cu zi. „Poate fi aproape tăcere sau un sunet care mă liniștește”, spune el. „Dacă mă aflu într-un mediu zgomotos, îmi iau ‘gustări sonore’ – părăsesc acel loc pentru scurt timp sau creez un nou mediu.”
Nuanţele tăcerii
Tăcerea, la fel ca zgomotul, are nuanțe diferite. O tăcere apăsătoare, încărcată de resentimente, nu este la fel de liniștitoare ca o tăcere împărtășită, când citești, te plimbi sau privești cerul nopții împreună, fără a fi nevoie de cuvinte.
Se pare că liniștea este tot mai des vândută ca încă un instrument de auto-îmbunătățire, menit să sporească productivitatea și creativitatea – un mijloc pentru un scop, mai degrabă decât o experiență în sine. Chiar și plimbările în tăcere au devenit o tendință pe TikTok.
Hempton susține că sunetele subtile sunt cele mai importante pentru bunăstarea noastră. „Am evoluat pentru a avea o sensibilitate auditivă incredibilă”, spune el. „Sunetul era fluxul nostru de știri – ne spunea ce este prezent, ora din zi, anotimpul. Era legătura noastră directă cu lumea din jur.”
Astăzi, cu atât de multe alte surse de informație, acest lucru poate să nu mai fie la fel de esențial. Dar dacă nu ne desprindem niciodată din zgomotul continuu, nu ne oferim șansa de a asculta liniștea și de a descoperi ce conține.
„Pentru a asculta, trebuie să fii tăcut”, spune Hempton. „Cel mai mult îmi place la ascultare faptul că, atunci când o fac, eu dispar.”
Articolul original poate fi citit AICI.
