Trăim într-o lume paradoxală, în care informația este mai accesibilă decât oricând, dar trăitorii sunt tot mai dezinformați. Rețelele sociale și-au dovedit cu vârf și îndesat utilitatea ca instrumente de manipulare și au prea puține valențe educative, iar toate progresele științifice tind să fie anulate de tot felul de conspiraționiști care, asemenea sacului din proverb, își găsesc petece mai mult decât le trebuie. E ciudat cum în antichitate grecii acceptau ideea că Pământul e rotund, dar în ziua de azi numărul celor care sunt convinși că trăiesc pe o planetă plată e tot mai mare, în condițiile în care dovezile privind forma Pământului sunt cât se poate de clare. Manipularea prinde mai bine acolo unde educația nu reușește să-și îndeplinească menirea.
Aparent, manipularea este specifică organizațiilor obscure și a „agenturilor străine”, vorba unui clasic din ce în ce mai regretat, dar, rămânând la nivel teoretic, statul dispune de instituțiile și resursele necesare pentru a combate fenomenul. Cel mai potrivit ar fi ca statul să investească în educație, dar nu o să vedem prea curând așa ceva. Însă ce te faci când tocmai instituțiile statului sunt cele care manipulează și întrețin starea de nesiguranță? Mai poți arunca toată vina în spatele celor manipulați? Cât de mare e vina lor în condițiile în care statul, prin instituțiile și mecanismele sale, le-a oferit o spoială de educație, concretizată doar în diplome de absolvire și nu în cunoștințe și abilități? Am mai spus-o în trecut și cu siguranță o să mă repet în viitor, un popor needucat este simplu de manipulat, însă marea problemă e că manipularea poate fi făcută de mulți alții, nu doar de cei care au pregătit terenul în direcția asta. Cei care s-au tot perindat pe la guvernare au ajuns la butoane bazându-se mai ales pe manipulare. Iliescu era atât de convins că are de-a face cu o turmă de oi, încât primele lui discursuri au fost despre comunismul cu față umană, dar asta nu l-a împiedicat să fie ales de trei ori tocmai de cei care se săturaseră de Ceaușescu. Educația precară pregătise terenul pentru o manipulare simplă și eficientă, care nici măcar nu a costat cine știe ce, astfel încât modelul lui Iliescu a fost copiat și de urmași. Manipulăm, promitem și ne menținem la butoane.
Iar cea mai perfidă manipulare e atunci când pretinzi că luminezi mintea individului, dar de fapt i-o întuneci și mai mult, direcționându-l într-o zonă și mai obscură. Asta este una dintre explicațiile a ceea ce trăim în momentul de față. Specialiști în manipulare s-au gudurat pe lângă masele de naivi și le-au tot repetat „Băi, oameni buni, nu vedeți cum vă prostesc ăștia? Nu v-ați săturat să fiți duși de nas? Voi sunteți deștepți și vă lăsați păcăliți de ăștia?” Nici măcar nu e nevoie să-i spui de prea multe ori needucatului că e deștept, chiar dacă dă dovadă de o crasă inteligență asimptomatică. Spune-i că-i deștept și faci ce vrei cu el.
Și aici se face diferența între educație și spoiala de educație. Un om cu adevărat educat nu doar memorează informații, ci știe să le filtreze, să le analizeze și să le coreleze logic. Însă noi avem un sistem care se laudă cu olimpici, dar care în același timp produce generații întregi incapabile să distingă o știre reală de una fabricată. Un sistem care își lasă cetățenii pradă propagandei din orice direcție, fără vreo unealtă de apărare în fața ei. Un sistem care el însuși manipulează fără scrupule, lărgind cercul vicios. O masă de oameni ușor de manipulat naște lideri care știu să exploateze slăbiciunile acestei mase. Iar acești lideri nu au niciun interes să educe populația, pentru că o populație educată este, prin definiție, mai greu de păcălit. Un popor care gândește critic nu mai acceptă promisiuni deșarte, nu mai cade în capcana populismului și nu mai este atât de ușor de dus de nas cu lozinci împrumutate de prin filmele de propagandă.
Așa că, în loc să vedem vreo schimbare reală, vedem cum se perpetuează aceeași rețetă de zeci de ani – un sistem care nu face decât să întrețină ignoranța, alimentată periodic de noi valuri de manipulare. Iar cei care încă mai au resurse să gândească singuri se văd tot mai izolați într-o mare de oameni convinși că „ei știu mai bine” și că orice tentativă de a le arăta realitatea e doar o altă încercare de „spălare pe creier.” Într-o societate care nu pune preț pe educație autentică, manipularea nu este doar un instrument – devine un mod de viață.
