Din punct de vedere etnologic, Dragobetele reprezintă un ritual de inițiere și trecere, marcat de trezirea naturii și începutul noului ciclu agricol. Este o sărbătoare a regenerării, în care păsările autohtone își aleg perechea, multe dintre ele pe viață.
„Sărbătoarea consemnează ritmul vegetațional”
Ulterior, în vechile comunități românești, această perioadă a fost văzută ca un moment propice pentru unirea tinerilor, iar actele simbolice (sărutul, alergarea prin pădure, culesul florilor) aveau rol de rit premarital.
„Această sărbătoare este, de fapt, una care consemnează ritmul vegetațional. Este sărbătoarea în care se împerechează păsările și practic anul vegetațional este la debut, acum. Oamenii, de-a lungul civilizației noastre, au ținut cont de periodicitatea vremii și au încercat să preia de la natură vitalitatea ei, forța, de unde și sărbătorile tinerilor din această zi sau din această perioadă, pentru că această sărbătoare nici măcar nu avea o dată fixă în calendar, unele sate o ţineau pe 28 februarie, pe 1, 3 sau în 25 martie”, a adăugat specialistul.
Continuarea în Ziarul de Iași
