După ce președintele american Donald Trump a oprit finanțările prin United States Agency for International Development (USAID) au apărut în România liste cu „trădătorii sorosiști” care au manipulat poporul cu bani americani. Pe liste, venite în principal dinspre fanii lui Călin Georgescu sunt trecuți de-a valma actori, muzicieni, jurnaliști, oengiști, fără prea multe explicații.
Recent, candidatul la prezidențiale Călin Georgescu a declarat că după ce ajunge președinte „interzicem complet rețeaua de trădători, că știm cine sunt.” Metoda nu e nouă, e folosită de când lumea, și Hitler asmuțea cetățenii pe evrei, ca să existe un dușman, pentru a-și păstra masa de admiratori.
Georgescu a beneficiat de finanțări de la USAID
Ce nu spune Georgescu e că ar trebui să se interzică pe sine însuși pentru că a beneficiat de finanțări extrem de generoase de la USAID pe vremea când era sprijinit de șefii PSD.
Dacă acum finanțările sunt, conform lui Georgescu „o mită împachetată într-o formă de ajutor social”, prin anii 2000, când conducea Centrul Național de Dezvoltare Durabilă, un ONG guvernamental sub umbrela PSD, nu erau mită, pentru că cerea 36 de milioane de dolari de la USAID.
Americanii au descoperit atunci că banii urmau să ajungă în pușculițele liderilor locali ai PSD și nu au fost de acord. Însă până s-a întâmplat asta, a primit finanțări consistente, de peste două sute de mii de dolari.
Cine sunt cei care dau banii
Vinovații de aceste „ mite” sunt, în principal USAID, o agenție guvernamentală din SUA și Open Society Foundations (OSF), o entitate condusă de miliardarul de origine maghiară George Soros, socotit vinovat de toate relele lumii de suveraniști, fapt remarcabil pentru un bătrân de 95 de ani.
„George Soros, inamicul mondial, este creația unui om: Arthur Finkelstein – strateg politic specializat în sociologie. Arthur Finkelstein nu este foarte cunoscut în general, se găsesc doar câteva articole de presă despre el, însă este recunoscut ca fiind inventatorul mitului Soros, pentru a-l menține la putere pe Viktor Orban printr-o metodă de campanie negativă”, scrie specialistul în comunicare Radu Hossu.
Finkelstein și asociații lui (numiți generic Arthur’s Kids) au devenit specialiști în acest gen de campanii. Tot el este autorul sloganului „Make America Great Again” (MAGA), folosit prima dată în campania de prezidențiale a lui Ronald Reagan și readus în actualitate de Finkelstein pentru campania lui Donald Trump.
Unul dintre oamenii de influență ce au învățat de la Finkelstein este Richard Grenell. Consultant politic la rândul lui, este unul dintre „Copiii lui Arthur” și a lucrat în campania lui Trump din 2016. După victoria lui Trump, a fost recompensat cu funcția de Director al National Intelligence (șeful comunității de informații din SUA).
Grenell a fost acuzat că încălca legea pentru că s-a descoperit că lucra pentru Viktor Orban și-l apăra în acea perioadă pe Vlad Plahotniuc, beneficiar al „Jafului Secolului” din Republica Moldova – un miliard de dolari furați din banca centrală, de Ilan Șor.
Zilele trecute Grenell l-a întrebat pe ministrul de externe Emil Hurezeanu – fiind acuzat chiar că a făcut presiuni – de frații Tate, anchetați în România pentru asociere proxenetism, viol și trafic de persoane. Ancheta contra fraților Tate a pornit, tot de la americani, ce au intervenit pe lângă autoritățile române.
Ce este USAID
Dacă OSF a lui Soros s-a înființat în 1993 și s-a axat în principal pe Europa centrală și de este, USAID este o agenție guvernamentală a SUA, cu programe în întreaga lume.
Aceste două entități sunt complet diferite, trebuie să subliniem asta, admiratorii lui Georgescu încă nu au înțeles acest lucru banal, și datorită contribuției unor, să zicem, ziariști ca Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu, care, evident, au beneficiat și ei de finanțări și burse de-a lungul anilor. Robert Turcescu l-a avut chiar invitat pe George Soros în emisiunea lui 100%.
USAID se axează în principal pe programe din domeniul sănătății publice sau domenii conexe. În România, de exemplu, orfelinatele groazei, cu copii legați de paturi și calorifere, au dispărut cu ajutorul banilor de la USAID, cu care s-a implementat sistemul actual de protecție a minorului, cu locuințe speciale, asistenți maternali și servicii de monitorizare. Tot cu banii USAID s-au mai construit școli în mediul rural, vreo 15 chiar în județul Botoșani.
Însă majoritatea finanțărilor USAID s-au dus spre țările subdezvoltate, în principal pentru medicamente, apă potabilă sau mici spitale în zonele izolate.
Un aspect important, nepomenit de extremiști, e că USAID s-a închis în România încă din 2007, nu mai există de la intrarea României în UE. Finanțări foarte mici ca sume au mai fost primite în perioada ulterioară pentru programe și asistență juridică în cazurile de trafic de persoane, violență domestică, protecția minorilor. Fix genul de caz al fraților Tate, de care se interesa oficialul american Richard Grenell.
De asemenea, Fundația Soros România s-a închis în 2017, deci Georgescu nu ar putea să închidă nimic, că nu mai are ce.
Cum s-a făcut „manipularea”
Open Society Foundation a lui Soros este printre cele mai importante fundații de caritate de pe planetă și a ajutat la dezvoltarea democrației în Europa de Est, însă în ultimii ani finanțările au dispărut, în mare parte.
USAID a dat pentru proiecte de presă 268 milioane dolari, la nivel mondial, cam 0,5% din totalul sumei cheltuite de agenție. Din acești bani în România au ajuns foarte puțini, nu există o statistică exactă, însă nu mai mult de 4-5 milioane de euro.
Prin comparație, partidele politice din România au cheltuit pentru publicitate în presă 46,8 milioane euro doar în 2024. În 2023 au cheltuit 20,4 milioane euro. Din banii pentru subvenția partidelor, adică banii din taxe și impozitele plătite de români au fost folosiți pentru a cumpăra ziariști în viu, la kilogram.
La asta se mai adaugă 200 de milioane de lei anual plătiți pentru TVR, Radio Actualități și Agerpres.
De ce nu reacţionează statul?
Dacă acele câteva milioane de euro (întinse pe 15 ani) ajung să fie mai importante ca efect decât zecile de milioane de euro aruncate anual pe piață de partide politice și autorități, înseamnă că investiția într-o presă curată și puternică este extrem de utilă pentru o democrație. Acesta fiind și motivul pentru care nici o autoritate a statului nu are reacție vizavi de elucubrațiile cu trădarea cu bani de la USAID sau Soros sau vizavi de faptul că cineva face liste de români care ar trebui bătuți, linșați, fugăriți din țară.
Jurnaliștii reușesc să mai arunce uneori un pic de lumină în bezna informațională promovată de autorități, să mai fisureze zidul de minciuni în care trăim, așa se explică.
Iar Călin Georgescu nici într-un caz nu e cel care se poate plânge de manipulare, având campania de zero lei. Din acei zero lei un apropiat al lui a plătit însă un milion de euro doar în câteva zile pentru publicitate pe Tiktok. Asta pe lângă afișe în toată țara, bodiguarzi și emisiuni TV, toate pe bani, a căror sursă Georgescu nu o dezvăluie. Exact cum fac și partidele politice gen PSD și PNL, care refuză să spună către ce ziare și televiziuni au făcut plăți și cât anume.
Cine ne sunt trădătorii
În lista care circulă pe internet sunt nume puse de-a valma, din mai toate domeniile, fără nici un fel de dovadă că au manipulat sau făcut ceva trădare a României, numitorul comun e doar că mai toți afirmă că Georgescu delirează.
Dar nu e valabil la toată lumea, de exemplu, sunt trecute pe listă Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu de la asociația „Dăruiește Viață”, care au adunat donații și au făcut un spital ultramodern de oncologie pediatrică, de fapt, cam singurul spital nou făcut în România în ultimii 35 de ani. Dacă ne gândim bine, chiar e trădare, că ministrul Rafila a avut finanțare prin PNRR să facă 25 de spitale și nu a făcut nici unul.
Și e doar un exemplu, mai sunt multe, chiar și actorii din Las Fierbinți sunt pe listă.
Nu apar pe listă tocmai cei mai vehemenți contestatari ai finanțărilor de la USAID sau Soros. L-am menționat pe Robert Turcescu, ce acum zice de „gândacii care au luat bani”, deși e unul dintre gândaci.
Nu e pe listă nici Renate Weber, avocat al poporului și suveranistă, mai nou, care a fost președintele Fundației Soros între 1998 – 2007, de exemplu. La fel, Alin Teodorescu, fost deputat PSD şi şef al cancelariei lui Adrian Năstase, şi el preşedinte al Fundaţiei Soros în anii ’90.
Cum am menționat, Călin Georgescu ar trebui să se interzică pe el însuși, beneficiind de fonduri consistente în anii 2000, fiind sau șef de ONG guvernamental sau director de proiect la finanțări USAID, pe vremea guvernelor PSD.
Chiar principalul promotor al acestei acțiuni de încetare a finanțării luată de Donald Trump, și anume Elon Musk, a beneficiat de câteva sute de milioane din fondurile directe USAID pentru companiile sale Tesla și SpaceX.
Cum se obțin fondurile, cum se face „manipularea”
Cum am menționat, USAID și Fundația Soros nu mai există în România de mulți ani, deci nu mai există nici finanțări directe. În cazul USAID, probabil și OSF, se finanțează anumite ONG-uri sau organizații internaționale care activează în diverse domenii. Aceste organizații, la rândul lor, anunță concursuri de proiecte, nu umblă cu sacoșa de bani pe stradă și îi împart la diverși.
În materie de presă, un ONG (de obicei internațional) organizează un concurs de proiecte, de obicei pentru mai multe țări. Cei interesați trimit proiectul, datele despre companie și un plan financiar detaliat.
Un panel de experți, joacă rolul de juriu, și alege proiectele care vor primi finanțare, nu sunt bani pentru toate, de obicei numărul e fixat înainte, la fel și suma maximă care poate fi cerută pentru finanțare.
Datorită situației curente din presă, care a pierdut publicitatea în favoarea mediului online, concurența este acerbă, nu se câștigă un proiect cu tema „Vrea să manipulez românii”, evident. La call-urile de proiecte la care a participat Monitorul de Botoșani, de exemplu, au fost finanțate, (cu câteva zeci de mii de dolari maxim) în medie, cinci proiecte din cele peste 150 depuse provenind de la ziare din cam toate țările Uniunii Europene.
La finalul fiecărui proiect este organizat de ONG-ul finanțator un audit al proiectului, din punct de vedere al performanțelor și un audit financiar. Dacă totul este în regulă, sunt virați și banii din proiect, cea mai mare parte a banilor e primită de beneficiari după încheierea proiectului. Asta în cazul în care nu există și o contribuție proprie, de exemplu la proiectele făcute cu Uniunea Europeană, cofinanțarea proprie e 40%, restul de 60% fiind banii primiți pentru proiect.
O altă regulă este că un ziarist care lucrează în cadrul unui proiect nu poate avea salariu mai mare pe durata proiectului, practic ONG-ul care finanțează plătește o parte din salariu pe durata proiectului, deși jurnalistul face ceva în plus. Dar datorită situației grele în care e presa, a fost acceptată și această prevedere oarecum absurdă, care, culmea, la statul român nu se aplică, cei care lucrează cu proiecte europene din diverse instituții au salarii mărite cu un procent între 25 – 50% din salariul de pe cartea de muncă, dar suplimentul financiar e dat de statul român.
Suntem sau nu manipulatori?
Pentru a înțelege mecanismul finanțărilor vom explica chiar cazul Monitorul de Botoșani, pentru că suntem și noi pe lista respectivă, evident.
Unul dintre proiectele câștigate a fost de la Internews, o organizație care finanțează proiecte de presă, ce lucrează cu Centrul pentru Jurnalism Independent. Proiectul a avut valoare de vreo 10.000 $ și a durat cinci luni.
În cadrul proiectului am analizat investițiile din județul Botoșani, cum sunt folosite finanțările europene și cele din programele naționale, cât de utile sunt acestea, în esență, de ce se fac parcuri ambientale sau școli și săli de sport care stau goale în comune unde nu există asfalt, gaz sau apă curentă.
Au rezultat cinci articole, cu o componentă majoră video, seria a fost numită de noi „Județul investițiilor fără cap”. Materialele rezultate le puteți citi AICI, AICI, AICI, AICI și AICI.
Al doilea proiect, câștigat tot în urma unui concurs de proiecte organizat de Internews, a fost cel în care am aflat că organizația respectivă primește fonduri și de la USAID, când ni s-a comunicat că banii nu mai vin, ca urmare a ordinului executiv dat de președintele Trump.
Acest al doilea proiect avea o valoare de 25.000 $ și se întindea pe șase luni. În cadrul proiectului am făcut o radiografie a funcției de parlamentar, un fel de „fișă a postului”, pentru că era campanie electorală, în care am analizat și ce au făcut parlamentarii de Botoșani în ultimii patru ani, plus o prezentare a candidaților la parlamentare, cu CV și declarații de avere, pentru ca publicul să știe pe cine votează. Materialele pot fi citite AICI și AICI.
Apoi am făcut aceeași fișă a postului pentru primar (materialul poate fi citit AICI) și urma să procedăm la fel pentru prefect, președinte de Consiliu Județean, plus un material despre cât de necesare sunt două instituții care se calcă pe picioare în județ, Prefectura și Consiliul Județean.
Toate materialele erau axate în principal pe modul în care aleșii noștri comunică cu publicul, nu doar pe activitatea lor, mai ales pe modurile în care putem să tragem de mânecă factorul decizional, care sunt căile legale pentru a lua legătura cu cei mai sus menționați și care sunt obligațiile lor.
Urma să construim și un modul online, o bază de date cu toate instituțiile publice și regiile locale, în care furnizam datele de contact pentru ca cetățenii să poată semnala problemele lor mai eficient. Evident, materialele din ambele proiecte sunt clar semnalate că sunt realizate în cadrul unor finanțări Internews.
Din păcate, după textul despre primar am primit mesajul că proiectul se suspendă și banii nu mai vin, așa că l-am întrerupt.
Cam asta e manipularea pe care am făcut-o. Am încercat să ajutăm oamenii legat de pe cine și cum votează, ce pot promite și ce nu factorii de decizie, ce trebuie să facă și ce nu, cum intrăm în legătură cu ei pentru a ne exercita dreptul cetățenesc de a participa la procesul de elaborare a deciziilor care ne privesc direct. Adică jurnalism în interes public, mai pe scurt.
Mai toate proiectele au avut teme asemănătoare, iar „trădarea” a fost cam la fel dar, cum am mai spus, mulți politicieni trebuie să găsească pe cineva care să intre în categoria dușmanului ce trebuie pedepsit. Au făcut asta și fasciștii, și comuniștii, acum o fac și cei din prezent.
Rămâne să descopere toți cei supărați că presa scrie despre prostiile debitate de Georgescu unde e manipularea și unde e trădarea de țară în materialele publicate de noi în cadrul acelor proiecte.
– Cătălin MORARU
