Pentru orice extremist și naționalist, tot ce vine din afară e rău, pentru că străinii ne vor răul. Multinaționalele care activează în România sunt, normal, o oportunitate de campanie electorală și manipulare e celor mai puțin instruiți sau creduli.
Asistăm zilele astea la reînvierea narativei care cere ca multinaționalele să plece din țară, ultimul motiv fiind că nu plătesc impozit pe profit. George Simion spune asta, Călin Georgescu s-a filmat și el în sufrageria vilei de la Izvorani fluturând niște hârtii și țipând „profit zero, profit zero”.
„Ne iau resursele și nu plătesc nimic”
Vom analiza ce înseamnă multinaționalele în peisajul economic românesc. Datele provin de la Ministerul Finanțelor, Muncii, Economiei și din statisticile Eurostat.
La o analiză generală, cam 50% din cifra totală de afaceri a firmelor din România provine de la 800 de multinaționale. În 2023, acestea au realizat venituri de 290 miliarde USD.
Legat de impozitul pe profit, Simion și Georgescu mint cu seninătate, deși cifrele sunt publice și extrem de simplu de verificat.
În 2024, multinaționalele din România au plătit impozit pe profit 4,4 miliarde lei adică aproape un miliard de euro.
Motivul e și banal, dealtfel, multinaționalele chiar preferă să plătească impozit pe profit în România, din simplul motiv că impozitul este mai mic. În România procentul e 16%, în timp ce în Germania impozitul pe profit (Corporate Income Tax – CIT) e 29,9%, în Franța 25%, în Belgia 25%. Doar cinci țări europene au impozit mai mic ca România. Lituania (15%), Ciprul și Irlanda (12,5%), Bulgaria (10%) și Ungaria (9%).
Ce sens ar avea pentru Carrefour, de exemplu, să mute banii în Franța și să plătească 25% impozit, în loc să plătească în România 16%? Ar fi complet absurd, din punctul de vedere al unui om de afaceri, asta poate înțelege absolut oricine. În afară de Simion, Georgescu și alții ca ei, evident, al căror scop este manipularea electorală, nu adevărul.
În 2023, multinaționalele din România au plătit la stat următoarele sume:
- 11,1 miliarde dolari TVA, aproape jumătate din încasările din TVA
- 24,4 miliarde dolari contribuții la pensii, sănătate și impozite pe venituri salariale, adică din 5,3 milioane de pensionari, cam 3 milioane iau pensii din acești bani.
- 2,7 miliarde dolari impozit pe profit
Când mai auziți tot felul de măscărici cu prostii de genul „ne iau resursele și nu plătesc nimic”, arătați-le aceste cifre.
Relațiile pe piața muncii
Două milioane de români lucrează în multinaționale, având un salariu mediu net lunar de 1.622 dolari, cu 40% mai mare decât media națională de 1.156 dolari.
Acești bani din salarii intră și ei în economia românească.
Numărul de angajați per firmă este după cum urmează (la cele mai cunoscute dintre companiile străine):
- Kaufland România (Germania) – 13.827 angajați
- Lidl România (Germania) – 10.086 angajați
- Carrefour România (Franța) – 18.000 angajați
- Auchan România (Franța) – 10.000 angajați
- Mega Image (Belgia) – 10.000 angajați
- Automobile Dacia (Renault, Franța) – 12.195 angajați
- Ford Otosan România (SUA/Turcia) – 5.581 angajați
- Continental România (Germania) – 20.000 angajați
- Delphi Packard România (SUA) – 10.000 angajați
- Bosch România (Germania) – 8.000 angajați
- Endava România (Marea Britanie) – 4.588 angajați
- Amazon Development Center România (SUA) – 4.234 angajați
- IBM România (SUA) – 3.177 angajați
- NTT Data România (Japonia) – 3.000 angajați
- UiPath (SUA/România) – 2.000 angajați
- OMV Petrom (Austria) – 7.228 angajați
- Enel România (Italia) – 3.100 angajați
- Rompetrol Rafinare (KazMunayGas, Kazahstan) – 1.124 angajați
- E.ON România (Germania) – Peste 1.000 angajați
- Schneider Electric România (Franța) – 800 angajați
- Orange România (Franța) – 3.000 angajați
- Vodafone România (Marea Britanie) – Aproximativ 2.500 angajați
- Ericsson România (Suedia) – 500 angajați
- Telekom România (Germania) – Aproximativ 5.000 angajați
- Hewlett Packard Enterprise România (SUA) – 1.500 angajați
- Pfizer România (SUA) – 500 angajați
- Sanofi România (Franța) – 300 angajați
- Roche România (Elveția) – 400 angajați
- Novartis România (Elveția) – 250 angajați
- Bayer România (Germania) – 300 angajați
- DHL România (Germania) – 1.000 angajați
- FedEx România (SUA) – Aproximativ 500 angajați
Relațiile pe piața economică
Multinaționalele stimulează economia locală prin colaborarea cu furnizori români, cumpărând bunuri și servicii de peste 95,3 miliarde USD în 2023. Acești bani, la rândul lor intră în economia românească și ar dispărea dacă multinaționalele pleacă din România. Angajații firmelor cu care colaborează multinaționalele sau de la care comandă produse au și ei salarii cumulate de 600 milioane dolari, bani care tot în piața românească intră.
Chiar dacă reprezintă doar 0,2% din totalul companiilor active, multinaționalele generează locuri de muncă bine plătite, contribuie la bugetul țării și susțin indirect mii de alte firme locale.
Cam așa arată tabloul general, cu cifrele reale (și publice, dealtfel) al activității multinaționalelor în România. Dispariția acestora ar însemna recesiune, șomaj, firme românești închise.
Cât de „străine” sunt multinaționalele?
Cel mai recent demers de a „boicota companiile străine” este al lui Călin Georgescu vizavi de supermarketuri, că fură profitul, au pus case automate unde își strică el unghiile, plus alte motive la fel de puerile ca și candidatul care vrea să ne convingă să trăim cu aer de munte și fructe de pădure.
Așa că am analizat un pic cât de străine sunt supermarketurile din România.
Ca grad de angajare, 62.000 de români lucrează în supermarketurile deținute de companii străine în România. Pe aceștia vrea Georgescu să îi lase fără slujbe.
Ca volum de marfă, conform datelor oficiale, între 50 – 70% din totalul produselor dintr-un supermarket sunt românești sau produse de companii românești sub licență străină, procentul variază în funcție de supermarket.
Deci și firmele respective și angajații lor ar avea probleme majore dacă aceste multinaționale ar pleca din România, pentru că ar rămâne fără o piață importantă de desfacere.
Dacă ne gândim la Botoșani, în supermarketuri găsiți produse de la firme locale ca Five Continents, Dorolact, Lacto Solomonescu, vreo 10-15 abatoare și firme cu produse de carmangerie, cașcaval de Săveni, fructe și legume de la producători locali, plus multe altele.
Ei sunt cei boicotați, de fapt, de îndemnul lui Călin Georgescu, nu firmele străine, care își pot oricând face bagajele și pleca în alte părți – cu supermarket cu tot (poate ați observat că toate sunt construcții demontabile foarte ușor) – dacă își văd amenințate sursele de profit.
Evident că nu sunt instituții perfect aceste supermarketuri, statul mai are mult de lucrat în domeniu, dar nu boicotul e soluția. Cei care au vrut să facă ceva concret, nu doar să se audă vorbind, ca Georgescu, chiar au propus măsuri valide și le-au pus în aplicare. Au întărit controale la supermarketuri, au obligat companiile să aibă rafturi cu mărfuri românești, cum a făcut guvernul Cioloș, apoi numărul de produse din România găsite în supermarketuri a crescut foarte mult, plus multe altele.
Fără îndoială însă, soluția nu e închiderea supermarketurilor și întoarcerea la alimentarele de cartier.
De ce au succes aceste fantezii?
Dacă lucrurile stau în realitate cu totul altfel, de ce atât de multă lumea aprobă asemenea aberații?
În primul rând foarte mulți români nu știu aceste date, iar guvernele românești sunt extrem de deficitare la comunicarea publică, așa că e teren liber pentru tot felul de manipulatori care mint fără jenă, bazându-se nu doar pe lipsa de informație, ci și pe prostia sau lipsa de educație a celor cărora li se adresează.
Există însă și un număr de oameni de afaceri, mai mult sau mai puțin dubioși, care-i sprijină pe purtătorii acestor mesaje absurde. Motivația lor e profitul și explicația e foarte simplă. Dispariția unor giganți comerciali lasă goluri în piață uriașe. Ceea ce permite celor apropiați puterii să ocupe poziții de monopol pe piață, pentru a vinde mai scump produse mai proaste, cu standarde mai joase ale calității și control inexistent datorită conexiunilor cu puterea. Iar rezultatul ar fi o nouă clasă de oligarhi, care s-ar îmbogăți imediat nemaiavând concurență reală. Varietatea actuală de produse ar dispărea imediat, evident, am avea de-a face cu o ofertă mult mai limitată și inferioară calitativ.
Ne fură străinii sau ne furăm singuri?
La final, vom publica o listă de companii de pe urma cărora este foarte posibil, chiar probabil, să fi pierdut bani în ultimii ani. Lista circulă de câteva zile online și arată după cum urmează:
- Caritas
- Bancorex
- Dacia Felix
- Credit Bank
- Bankcoop
- Columna
- Banca Agricolă
- BPR
- BRS
- BIR
- SAFI
- FNI
- ADAS
- Euroasig
- Metropol
- Carpatica Asig
- Astra Asigurări
- City Insurance
- Hexi Pharma
- Blue Air
- Nordis
Aceste companii au, așa cum sigur știți, un numitor comun. Toate au tras țepe unui număr apreciabil de români. Nici una din aceste companii nu este multinațională, toate au sau au avut capital 100% românesc.
Nu prea sunt pomenite nici de Georgescu, nici de Simion și restul, pentru că sunt românești get-beget. Și faptul că ne fură românii nu sună așa bine ca faptul că ne fură străinii. Pe noi, români harnici, deștepți și onești. Dar săraci, pentru că străinii fură, de aia.
Însă tot ce au făcut acele companii din lista de mai sus a fost executat sub supravegherea statului sau chiar cu complicitatea și binecuvântarea funcționarilor statului. De la diverse nivele, de la funcționari prin ministere până la premieri ai României.
De aceea soluția nu e închiderea firmelor străine, ci un stat mai puternic, instituții ale statului care își fac treaba, cu angajați profesioniști, nu neamuri și pile de partid și care protejează interesul cetățeanului în același mod, indiferent dacă e vorba de o firma cu capital autohton sau străin.
– Cătălin MORARU
