Gândite, probabil, inițial, ca bienală, Zilele Eminescu revin între colinele moldave în 1971, cu Ediția a III-a, ocazionată, la fel ca și cele trei anterioare, de ziua morții lui Eminescu. (Până la edițiile care consacrau ziua nașterii Luceafărului vor mai trece câțiva ani.) Se anunțau și la această ediție „cunoscuţi oameni de cultură şi artă din întreaga ţară, cercetători şi exegeţi ai operei eminesciene, scriitori, publicişti, mii de iubitori ai poeziei, veniţi să-i aducă un sincer şi vibrant omagiu: flori de vară şi flori de gînduri şi cuvinte pe altarul Ipoteştilor”.
O suită de manifestări s-a produs în cele trei zile (11-13 iunie): şezători literare, pelerinaje la Muzeul memorial de la Ipoteşti, recitaluri de versuri, spectacole omagiale de sală şi în aer liber. Manifestarea se pretindea mai puțin festivistă, de o largă aderenţă a publicului larg.
Ediția s-a deschis, firesc, la Botoșani, cu un „Colocviu științific eminescian”, care a continuat la Dorohoi, revenind la Botoșani pentru ultima zi de comunicări. Temelor tendențioase, legate de ideologia la zi, formulărilor patetice le iau locul, cu puține excepții, comunicările bazate pe studiu intrinsec al textului sau biografiei eminesciene: „Drumuri noi către ființa lui Eminescu și catedra națională închinată lui” (Augustin Z. N. Pop), „Amintiri din familie” (Gheorghe Eminescu), „N. Iorga despre Mihai Eminescu” (Gheorghe Bulgăr), „Mihai Eminescu, model lexical” (Alexandru Graur), „Eminescu și Blaga” (Mircea Vaida), „Publicații botoșănene despre Mihai Eminescu” (Gheorghe Jaucă), „Eminescu, pe baza unor manuscrise inedite” (Victor Crăciun), „Nume proprii în creația lui Eminescu” (Viorica Florea), „Scrisoarea I, date și interpretări noi” (Dumitru Murărașu), „Prieteni ai lui Mihai Eminescu” (Gh. Cardaș), „Eminescu despre folclor” (Grațian Jucan), „Eminescu peste hotare” (Ion Magda Potopin), „Andreescu și Eminescu” (Radu Bogdan), „Casandra „dulce înger blând”, iubita de la Ipotești” (I. D. Marin), „Noi date despre reprezentarea lui Mihai Eminescu în arta plastică” (Ovidiu Olaru), „Traduceri din opera lui Mihai Eminescu” (Iosif Naghiu), „Eminescu în cartea de aur a Academiei” (Petre Popescu Gogan), „Influența lui Eminescu asupra poeziei tinere românești” (Constantin Crișan), „Valori stilistice în poezia lui Eminescu” (Alexandru Median), „Eminescu, precursor al simbolismului” (Emil Manu), „Valoarea stilistică a neologismelor în poezia lui Eminescu” (Dan Palade), „Prietenia dintre Mihai Eminescu și Vasile Pogor” (Constantin Arhip), „Cu Benedetto Croce despre creația eminesciană” (Silvestri Ailenei).
Spectacolul „Eminescu” (ținut în 1964 și 1969) a fost înlocuit cu premiera pe ţară a piesei „Veronica“ de Claudia Millian-Minulescu. În holul Teatrului „Mihai Eminescu” s-a deschis expoziţia de pictură şi grafică a Ligiei Macovei, vernisată de Radu Bogdan (deși anunțat fusese criticul de artă Ion Frunzetti); în pinacoteca muzeului botoșănean a fost vernisată expoziția cu lucrări de acuarelă aparținînd Măriei D. Dima (București). Expoziţia documentară „Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu” a fost mutată la Palatul culturii din Dorohoi. Elementul nou al ediției după cum îl prezenta tov. Eugen Aron, președintele Comitetului județean pentru cultură și artă, era extinderea și spre alte localități a manifestațiilor. De altfel, Botoșani și Dorohoi făceau schimb de invitați și evenimente: Colocviul se deschidea la Botoșani, continua la Dorohoi și se încheia la Botoșani; o parte a concursului de interpretare (care și-a schimbat denumirea, devenind „Tot mai citesc măiastra-ţi carte”) se producea la Dorohoi; șezătorile literare începeau la Dorohoi și continuau la Botoșani. Tot la Dorohoi, Arta Florescu, solistă a Operei Române, susținea un recital. Filarmonica din Botoșani oferea un concert simfonic la Dorohoi, după care revenea la Botoșani pentru încheierea festivităților.
În spectacolul de încheiere, pe o scenă montată pe oglinda lacului din parcul „Mihai Eminescu”, au evoluat formația corală „Gavriil Musicescu” din Iași, balerinii Natalia Vronski-Gașner și Ioan Băitănciuc, soliști ai operei ieșene, Arta Florescu, artistă a poporului, prim solistă a Operei Române, acompaniată de Filarmonica de stat din Botoșani, dirijată de Radu Paladi. Și festivitatea de înmânare a premiilor pentru concursul de interpretare a poeziei eminesciene „Tot mai citesc măiastra-ți carte” a fost pe scena de pe lac.
Concomitent, în sala Teatrului de stat „Mihai Eminescu” a avut loc tragerea la sorți a concursului cu premii, organizat de Comitetul județean pentru cultură și artă al județului: Premiul I – un aparat de radio cu tranzistori; premiul II – un ceas de mină; premiul III – un stilou „Pelikan”.
La Bucecea, Cristinești, Săveni, Darabani, Suharău, Coțușca, Frumușica, Flămînzi, Vîrfu Cîmpului și Ștefănești au fost organizate șezători literare la care au participat scriitori, cercetători și alte personalități de cultură, artiști profesioniști și amatori.
În curtea de la Ipotești, teatrul botoşănean a prezentat spectacolul de sunet şi lumină — „Fiind băiet păduri cutreieram” (oare același?)”, pe un scenariu de Victor Crăciun și Eugen Aron. Iar comuna Mihai Eminescu, din care făceau parte Ipoteștii, se pregătea și altfel pentru manifestări. Primarul de atunci al comunei Mihai Eminescu, Ion Hauca se pregătea pentru prestigioșii oaspeți: „pentru ca toți cei ce ne vor vizita să se simtă bine, să plece cu o impresie frumoasă despre gospodarii comunei, comitetul executiv al consiliului popular comunal a luat o serie de măsuri organizatorice, gospodărești și de înfrumusețare”. Dar pe lângă acestea – găsea de cuviință să raporteze primarul – „pe agenda cotidiană de lucru a noastră sînt înscrise și imperative majore ale actualului sezon, în diferite domenii de activitate. În agricultură, pînă miercuri, în ambele cooperative agricole se va termina răritul sfeclei de zahăr (270 ha) vom termina, de asemenea, pînă la aceeași dată, prașila mecanică pe întreaga suprafață de porumb; pînă sîmbătă, lucrările curente în sectorul legumicol al C.A.P. Stîncești și recoltarea lucernei de pe 300 ha vor fi încheiate”. Și mai ales pentru buna desfășurare a acestor lucrări, salariații consiliului popular și-au schimbat programul de activitate.
Sigur că s-au găsit și imperfecțiuni. Astfel, „lucru de necrezut – scria reporterul de la „Clopotul” – librăria de carte din Botoșani care, în aceste zile, oferă spre vînzare iubitorilor de frumos din Botoșani și oaspeților veniți din țară, doar cîteva volumașe de versuri Eminescu, contribuțiile documentare ale profesorului Augustin Z.N. Pop și… cam atît”. Vină cădea pe județul vecin: „Dar, după cum ne spunea trist librarul de aici, depozitul de la Suceava e … în inventar și în fața acestei calamități naturale nu se poate face nimic. Așa că îl sărbătorim pe Eminescu cum putem. Care să fie explicația acestui dezinteres? Poate faptul că poetul nu-i din județul în care trăiește instituția care dirijează mișcarea cărților în nordul Moldovei?” („De necrezut”, în: „Clopotul”, nr. 3155, 11 iunie 1971, p. 2).
Era, de altfel, perioada amplelor desfășurări de manifestații cultural-artistice de mase, fiecare județ venea cu inițiative ce descindeau din tradițiile locale. Abia încheiate „Zilele Eminescu”, Botoșanii anunțau concursul „Republică, măreață vatră”, Suceava – concursul literar „Nicolae Labiș”, Vasluiul organiza cea de a patra ediție a manifestației de la Podul înalt „Neam de eroi“, Bacăul – a patra ediție a „Retortei de cristal“, Neamțul – serbările „Războienilor”.
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
