La patru ani de la prima manifestare „Zilele Eminescu”, în 1968, Ion Murgeanu revine la necesitatea unei serbări naționale la Botoșani, propunând să se organizeze „o mare sărbătoare EMINESCU. O săptămână EMINESCU. Sau, și mai simplu, ZILELE EMINESCU”. Căci – argumenta Ion Mugureanu – „este prea puțin statuia, strada, școala, librăria. Că trece aceasta ca fumul, ne amintim! Avem nevoie să facem obiceiuri”.
Pe atunci în Botoșani existau câteva statui, o stradă, o școală, un teatru, un parc și o librărie „Eminescu” (doar Călineștii-lui-Cuparencu o luaseră înaintea Botoșanilor, înființând, în interbelic, și o bancă „Mihai Eminescu”). Inițiativa și organizarea ar fi trebuit să aparțină Comitetul județean pentru cultură și artă. În materie de construcție, la Botoșani, trebuia să fie amenajată o „piață imensă și un podium simplu sub o statuie”, unde să fie invitați cei mai mari poeți, să fie lansat un poet nou și să se tipărească „un caiet de poezie unde să-nscriem cele mai frumoase poezii ale anului” (Ion Mugureanu, „La Eminescu. Carnet”, în: „Clopotul”, nr. 2229, 15 iunie 1968, p. 1). Articolul apărea pe 15 iunie, când, evident, la Botoșani nu se întâmpla nimic.
Peste un an, cu prilejul comemorării a 80 de ani de la moartea lui Eminescu (cifrele rotunde au fot întotdeauna la modă), Consiliul popular al judeţului Botoşani va prelua ideea și va anunța organizarea, în zilele de 13, 14 şi 15 iunie, a unor manifestări cultural-artistice sub genericul „Zilele Eminescu”.
Regizorul Eugen Anton, preşedintele de atunci al Comitetului pentru Cultură şi Artă al judeţului Botoşani, informa că programul „va cuprinde o sesiune de comunicări ştiinţifice sau un simpozion, prezidat de acad. Șerban Cioculescu, pe tema: «Viaţa şi opera lui Mihail Eminescu», un festival de interpretare, o expoziţie de acuarelă, iar alta de carte, spectacole omagiale etc. De asemenea, se vor edita un afiş şi o cocardă omagiale, care vor fi difuzate din vreme în toate, judeţele ţării”.
Se dorea ca manifestarea să devină „tradiţională, prin organizarea ei cu regularitate în fiecare an” („Munca”, nr. 6675, 29 aprilie 1969, p. 5). Era anunțat, cu această ocazie, și primul concurs la Botoșani – Concurs de interpretare a poeziei lui Eminescu – și instituirea unor premii: premiul Comitetului de stat pentru cultură și artă (2.000 lei), premiul Comitetului pentru cultură și artă al județului Botoșani (1.500 lei), premiul ziarului „Clopotul” (1.500 lei), premiul Consiliului județean al sindicatelor (1.500 lei), premiul municipiului Botoșani (1.500 lei), premiul Comitetului județean U.T.C. (1.500 lei) („Cronica, nr. 15, 3 mai 1969, p. 2).
Festivitatea de deschidere a „Zilelor Eminescu” a fost prezidată de Victor Eftimiu. Deși anunțat, Șerban Cioculescu nu a fost prezent al Botoșani (de altfel, plecări inopinate sau absențe nemotivate, după ce a fost anunțată prezența – multe dintre ele cu subtexte –, se vor mai întâmpla de-a lungul timpului la „Zilele Eminescu” de la Botoșani).
Sesiunea științifică s-a ținut două zile, iar temele propuse – e de remarcat – nu au mai avut izul proletcultist de la prima ediție, chiar dacă unele au fost în reluare. Iată deci cadrul ideatic din 1969: „Zilele Eminescu” (Gheorghe Ghinea), Pașii poetului (Constantin Chiriță), Despre Eminescu și Veronica Micle (Augustin Z.N. Pop), Eminescu și Ipoteștii (I.D. Marin), Documente botoșănene privind pe Eminescu și familia sa (Gh. Amarandei), O polemică intre Eminescu și literații botoșăneni (Al. Bardieru), Un proiect din 1914 de comemorare la Botoșani a 25 de ani de la moartea poetului M. Eminescu (Gh. Gane), Profesorul doctor Vasile Gherasim – comentator al lui Mihai Eminescu (Iosif E. Naghiu), Eminescu, în viziunea lui G. Călinescu (Lucian Valea), Aspecte epistemologice în lirica eminesciană (Vlad Srianu), Sugestia sonoră în poezia lui Mihai Eminescu (Mihai Iordache), Eminescu și dragostea (Gabriela Anisie), Motivul mării la Eminescu (Dum. Pompiliu-Copilin), Dimensiuni spirituale ale reflectării poetice eminesciene în creația muzicală românească (George Pascu), Noi contribuții la biografia lui Eminescu (Vasile Bînzar), Noi contribuții asupra bolii lui Mihai Eminescu (Petru Moruzzi), „Arcadia” lui Eminescu (Grațian Jucan).
Textele comunicărilor au intrat în volumul „Zilele M. Eminescu. Sesiune de comunicări științifice” (100 pagini), precedat – scria presa – „de o succintă prefață semnată de Lucian Valea”, care însă nu e și semnată în volumul care se deschide cu textul lui Victor Eftimiu – „Lui Mihai Eminescu”.
Sesiunea de comunicări științifice, alături de concursul de interpretare a textelor eminesciene, a fost considerat, de participanți, „punctul culminant al sărbătoririi”.
Anul 1989 a înscris, pe lângă activitățile obișnuite în asemenea cazuri (unele dintre acestea avuseseră loc și în 1964), și manifestări noi. A fost reluat (deși presa nu scria de reluare, ci de o producție nouă) spectacolul omagial cu piesa „Eminescu” de Al. Ștefănescu, în regia lui Ion Sahighian și Eugen Aron, realizat de actorii teatrului din Botoșani cu concursul artistului poporului Ștefan Ciubotărașu. Zenaida Pally și Magda Ianculescu de la Opera Română din București au concertat în fața publicului botoșănean. Un recital de poezie însoțit de muzică s-a ținut și în parcul din Botoșani. Pictorul Ion Murariu, în sala de marmură a teatrului, a expus din lucrările sale, reconstituind „Locurile și itinerariile eminesciene”. În aceeași sală, Petre Jucu a omagiat, „în piatră și lemn, lumea tainică a marelui poet”, cuvântul de deschidere fiind rostit de Lucian Valea. O altă expoziție – de carte și documente: „Viața și opera lui Mihai Eminescu” – a fost vernisată pe 14 iunie.
La Ipotești, oaspeții au avut ocazia să asiste la un spectacol de sunet și lumină – „Eminescu”. Iar poeții botoșăneni și cei veniți din țară au participat la șezători.
În închiderea manifestărilor, Victor Eftimiu ar fi spus că „perpetuarea la date fixe a acestei manifestări va crea o tradiţie” („Scînteia”, nr. 8097, 16 iunie 1969, p. 2).
Deși într-un număr mai redus decît la prima ediție, manifestări ocazionate de împlinirea a 80 de ani de la moartea lui Eminescu au avut loc și în alte orașe.
La cimitirul Belu din capitală, la o manifestare omagială, au participat scriitori, oameni de cultură, un numeros public. Alexandru Piru, în numele conducerii Uniunii scriitorilor şi prof. Ton Damian „din partea ţăranilor din Ipoteşti şi a locuitorilor judeţului Botoşani” au rostit cuvinte omagiale.
La Iaşi manifestările din cadrul Zilelor Eminescu, au avut loc în sala Teatrului de Stat, unde s-a ţinut concursul „Cine ştie cîştigă” pe tema ,,Luceafărul poeziei româneşti”, organizat de Radioteleviziunea română; în parcul Mihai Eminescu, în faţa bustului poetului, un numeros public a participat la un recital de poezie susţinut de actori ai teatrului local. O expoziție a fost deschisă la Arhivele Statului, fiind prezentate documente originale, manuscrise, cărți, reviste, despre viața poetului și mai ales momentul ieșean.
La Piatra Neamţ, „Zilele Eminescu” s-au încheiat cu un simpozion despre aspectele inedite din opera lui Mihai Eminescu. Aici, Zilele Eminescu au durat 7 zile: oameni de cultură, cadre din învăţămîntul universitar, cercetători, critici literari şi actori ai Teatrului tineretului din localitate au susţinut diferite manifestări cultural-artistice, iar formaţiile muzicale au prezentat recitaluri de cântece, inspirate din poezia lui Mihai Eminescu.
Radioteleviziunea a transmis, în ziua de 15 iunie, un ciclu de emisiuni radiofonice și televizate („Eminesciana”), care au cuprins recitaluri din fonoteca de aur (Tudor Arghezi, M. Sadoveanu, G. Călinescu, T. Vianu, Ion Manolescu, George Vraca), un jurnal critic despre opera lui M. Eminescu, Al. Philippide, Geo Bogza, Perpessicius, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Adrian Marino, Al. Piru, Eugen Simion și alții).
Sărbătorirea însă, scria presa, s-a produs „cu mai puțin fast decît altădată”. Doar Ipoteștii și Botoșanii s-au dovedit a fi mai atenți cu poetul național. Iar în concluzia manifestărilor din 1969, presa sugera: „N-ar fi oare timpul ca Ipoteștii, de pildă, să-și facă o tradiție de onoare din Zilele Eminescu. N-ar fi oare timpul ca Ipoteștii să devină, anual, locul de întîlnire al poeților de pretutindeni și, prin Eminescu, un moment al poeziei românești?” (Virgil Ardelean, „Zilele Eminescu”, în: „Cronica”, nr. 28, 12 iulie 1969, p. 7).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
