S-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine pustnic, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.
Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfânta Nina a fost depusă în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De asemenea, crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viță-de-vie și prinsă cu părul sfintei, a devenit simbolul creștinătății georgiene.
Sfinții Părinți care au fost uciși în Muntele Sinai şi Rait sunt sărbătoriți pe 14 ianuarie.
Au trăit în secolele IV şi V şi au fost omorâți de barbarii din Arabia şi Etiopia. Părinții din Muntele Sinai își petreceau zilele în chilie, pentru dobândirea liniștii. Ava Antonie spunea în acest sens, că precum peștii care stau la uscat mor, tot astfel şi călugării care stau în afara chiliei își pierd liniștea. Se adunau în biserică şi făceau împreună priveghere de noapte numai sâmbătă seara spre duminică, iar dimineața, la Sfânta Liturghie se împărtășeau cu toții. Vederea lor era îngerească, pentru că se topiseră trupurile lor de înfrânare şi de priveghere; căci viețuiau ca şi când erau lipsiți de trupuri, neavând nimic din cele ce s-au obișnuit a aduce plăcere şi patimi. Își hrăneau trupul cu puține fenice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alții în a doua sau a treia zi, iar alții numai o dată pe săptămână își întăreau trupul neputincios cu hrană.
Barbarii, căutând aur şi negăsind, i-au ucis pe părinții din Muntele Sinai şi Rait. Monahul Amonie mărturisește că în prima năvălire a barbarilor au pierit 38 de părinți în Sinai şi 39 în Rait.
Mântuitorul îl îndeamnă pe om să nu-și facă griji pentru hrana sa, nici pentru băutură, nici pentru îmbrăcăminte, aceasta fiind o grijă de căpetenie a închinătorilor la idoli, iar nu a ucenicilor Săi. Nu se cuvine copiilor lui Dumnezeu, oameni fiind, să aibă aceleași griji ca animalele. Dumnezeu, gazda noastră în această lume, știe ce ne trebuie, poartă El grijă de nevoile noastre. Ori poate își închipuie cineva că Dumnezeu nu-Și cinstește oaspeții nici cât o gazdă de-a noastră? Doamne, ferește!
Oricât ne-am îngriji de trup, tot nu putem să-l scăpăm de bătrânețe, de boală, de moarte și de stricăciune. Dar Atotputernicul, Care ne-a înveșmântat sufletul în acest uimitor trup plăsmuit din pulbere, de atâta preț pentru noi, ne va înveșmânta după moarte cu trupuri și mai frumoase, nepieritoare, nestricăcioase, neatinse nici de boală, nici de bătrânețe. Și aceasta ne-a făgăduit-o însuși Ziditorul nostru, Care ne iubește, Care ne-a făcut din iubire. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Preot Olivian SANDU
