Virgil COSMA
jurnalist
Scriam cu doar câteva zile în urmă că lupta anti-corupţie este una bine condusă politic şi în rest doar mimată, cât să „dea bine” în afară, pentru cei care ne monitorizează şi finanţează. Iată, după ce Justiţia mângâie infractorii cu pedepse simbolice pentru furturi abominabile, Parlamentul recuperează în forţă decalajul şi dă liber la furtul intelectual, respectiv la plagiat teze de toate tipurile – licenţă, masterat, doctorat – deşi în presă se vorbeşte mai mult despre cele din urmă.
Senatorii, for decizional în acest caz, au respins luni modificările cerute de preşedintele Klaus Iohannis, astfel încât analiza plagiatelor şi propunerile de retragere a titlului de doctor în cazul celor care au copiat vor fi făcute la nivelul Instituţiei Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (IOSUD), adică tocmai de către de cei care au acordat un titlu obţinut prin fraudă. Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) rămâne doar „instanţă de recurs”, nu va mai analiza sesizările de plagiat şi nu va mai fi implicat în procedura de retragere a titlurilor de doctor în cazul celor dovediţi că au copiat decât în mod excepţional, motiv pentru care preşedintele Consiliului, reputatul academician Viorel Barbu, a şi demisionat. Procedura va rămâne în sarcina şi la alegerea exclusivă a universităţilor care au acordat titlurile pe baza unor lucrări neconforme. Votul a fost motivat de aşa zisa independenţă universitară, în numele căreia „mama universităţilor particulare”, mai cunoscută sub numele de Abramburica, secondată de locotenentul ei credincios – ajuns rector între timp – au repurtat o victorie zdrobitoare împotriva reformiştilor care pretindeau o oarecare brumă de corectitudine în viaţa universitară. Legea, în forma revizuită de Senat, elimină şi obligativitatea publicării tezelor pe o platformă naţională accesibilă publicului larg, ceea ce încalcă principiile transparenţei şi nu mai permite compararea lucrărilor, astfel încât să se ajungă la respectarea regulilor în mod uniform de către instituţiile ce organizează studii doctorale. Pe termen scurt, în privinţa tezelor aflate deja în cercetare, cum sunt cazurile Tobă sau Pandele, nu va mai fi timp pentru un verdict înainte de promulgare, astfel că infractorii – căci infracţiune este – se vor întoarce fericiţi în faţa… celor care le-au acordat titlurile.
Cât de important este în plan social acest nou scandal al plagiatelor? Este crucial, de aceste legi depinde cum se finalizează studiile în România. Dacă este nevoie să le faci „pe bune” sau poţi trece ca gâsca prin apă, eventual chiar şi fără frecvenţă, ştiind că oricum în ultima fază „se poate aranja” totul. Şi de ce se duce bătălia asta atât de cruntă pentru o amărâtă de diplomă, un carton în plus în biblioteca părinţilor? Fiindcă nu este numai atât, ci înseamnă bani. Odată cu alinierea la cerinţele europene – discutabile şi ele, dar asta este alt subiect – angajarea în instituţiile statului, îndeosebi în funcţiile mai înalte, este condiţionată tocmai de prezentarea acestor cartoane. Un exemplu doar: în acreditarea cadastriştilor, titlul de doctor îţi aduce fără examen încadrarea cea mai înaltă posibil în meserie, cu dreptul de participa la licitarea celor mai bine plătite lucrări de către stat. De ce neapărat „la stat”, când privaţii plătesc mult mai bine? Fals! Statistica a demonstrat că în ultimul an media salariilor la stat o depăşeşte cu cel puţin 10% pe cea de la privat. Acum cred că este clar la ce folosesc acele cartoane. Nu sunt un simplu exerciţiu de vanitate, cum se crede, ci duc la însuşirea de foloase necuvenite.
Problema e gravă nu numai din perspectiva copiilor sau a noastră ca părinţi. Problema e foarte gravă din punct de vedere economic, pentru că produce funcţionarii, directorii şi miniştrii incompetenţi pe care-i vedeţi peste tot. Pentru că scoate România din sistemul european al pieţei muncii producătoare de valoare adăugată. Pentru că asta ne pregăteşte pe termen lung să devenim o naţie de slugi a ţărilor în care chiar se face carte.
