După noaptea însângerată din 21 spre 22 decembrie din Capitală şi fuga dictatorului lucrurile s-au precipitat, iar în nici trei zile Ceauşescu era deja istorie.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Pe 22 decembrie 1989, între orele 06.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe la cârma ţării. Deşi totul se prăbuşea în jurul său, bătrânul dictator încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor. Nu mai avea însă cu ce: Armata şi Securitatea îl abandonaseră.
„Momentul balconului” a fost picătura care a umplu paharul. După tentativa ratată de a se adresa demonstranţilor, Ceauşescu n-a mai stat pe gânduri: a decis să părăsească cuibul. Stănculescu i-a condus pe soţii Ceauşescu până la elicopter, care îi aştepta cu motoarele pornite. În aparat urcaseră deja Emil Bobu şi Manea Mănescu.
Nu a luat în calcul exilul
„La momentul decolării de pe clădirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregătite şi două avioane pe care le folosea Ceauşescu. Două Boeing-uri 707, cu indicativele ABB şi ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea în cala din faţă o instalaţie de securizare care îţi permitea să vorbeşti cu oricine fără să se intercepteze şi să se ştie. Deci erau pregătite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgenţă.
Aveau combustibil suficient cât pentru o cursă Bucureşti – Phenian. Şi după cursa asta de 11 ore tot mai rămânea combustibil. Dar Ceauşescu nu a vrut să plece din ţară. A spus să mergem la Snagov, la palat(…). Din discuţiile de la telefon, la Snagov credea că e o zonă mai liniştită şi ştia că acolo este şi o unitate de tancuri şi auto şi un releu de comunicare cu care puteai să intri pe radio cu un discurs, ceva, voia să încerce să intre în legătură cu ţara. Altfel era izolat şi nu avea nici o putere”, povestea un martor al evenimentelor într-un interviu acordat Jurnalul Național.
Fugari pentru 6 ore
În cele 6 ore şi 26 de minute cât s-au aflat în postura de fugari, soţii Ceauşescu au folosit mai multe vehicule. Ei au zburat cu elicopterul prezidenţial, pilotat de Vasile Maluţan (Bucureşti – Snagov – Sălcuţa), au circulat cu trei Dacii diferite şi au încheiat printr-o cursă scurtă cu un Aro militar, condus de colonelul de securitate Gheorghe Dinu. Şoferii celor trei Dacii au fost un medic bucureştean, care făcea naveta la Găeşti, Nicolae Decă, un sătean din Văcăreşti – Dâmboviţa, Petrişor Nicolae şi un subofiţer de Miliţie din Târgovişte, Ion Enache.
Ofiţerii de securitate au oprit maşina doctorului Nicolae Deca (Dacie roşie cu numărul 4-B-2646), căruia Ceauşescu i-a zis: „A fost lovitură de stat, organizez rezistenţa la Târgovişte”. În comuna Văcăreşti, doctorul Deca a spus că are probleme tehnice cu maşina. Soţii Ceauşescu şi unul dintre ofiţerii de Securitate au continuat drumul (de la ora 14.15) cu maşina unui alt cetăţean găsit pe drum, Nicolae Petrişor (Dacie neagră numărul 4DB-3005).
Au ajuns mai întâi la Fabrica de Oţeluri Speciale din Târgovişte, apoi (la ora 15.00) la Centrul pentru Protecţia Plantelor aflat la 5 km de Târgovişte, de unde au fost preluaţi de miliţienii mr. Ion Enache, sergentul major Constantin Paisie, şi şoferul plutonier Andrei Osman (ora 15,30).
S-au îndreptat spre sediul miliţiei din oraş, care a fost între timp ocupat de revoluţionari, şi într-o maşină „radar” au fugit spre localitatea Răţoaia. Au stat ascunşi lângă o pădure până la lăsarea întunericului, când au revenit la sediul Miliţiei Judeţene (ora 17.50). Aici soţii Ceauşescu au fost arestaţi şi percheziţionaţi de revoluţionarii conduşi de Ilie Ştirbescu.
Judecaţi şi executaţi în mai puţin de două ore
25 Decembrie 1989, prima zi de Crăciun. Începea să se instaleze liniştea, după zile întregi de haos. Titlurile ziarelor anunţau victoria împotriva dictaturii: „Doborârea tiraniei – cel mai splendid dar pe care şi l-a oferit poporul român de Crăciun”. La 80 de kilometri de Capitală, la Târgovişte, la ora 13.20 începea procesul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, judecaţi de un tribunal militar excepţional.
La 14 şi 30 de minute, procesul se termina. După alte zece minute, instanţa îi condamna la moarte. Pe toată durata procesului, Nicolae Ceauşescu nu a recunoscut legitimitatea completului de judecată. Judecătorul a admonestat-o în repetate rânduri pe Elena Ceauşescu şi i-a reproşat titlurile academice furate. Nicolae Ceauşescu a fost întrebat insistent şi despre banii depozitaţi în străinătate. Patru sute de mii de dolari în conturi din Elveţia, a spus judecătorul. La zece minute de la pronunţarea sentinţei, cei doi au fost duşi în faţa plutonului de execuţie şi împuşcaţi.
„Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi”
Anterior, Elena Ceauşescu ceruse să nu fie separaţi şi legaţi la mâini. „Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi! Nu, nu ne legaţi, nu e nevoie să ne legaţi! Nu, nu ne legaţi. Mă, copii, mă, mă copii!”, a spus Elena Ceaușescu. Ziua aceea de Crăciun s-a încheiat cu românii în faţa televizoarelor, aşteptând filmul TVR despre proces şi execuţie.
Aşa cum plănuise generalul Stănculescu încă de la venirea în cazarma de la Târgovişte, paraşutiştii din plutonul de execuţie i-au împuşcat pe dictatori lângă zidul Corpului de Gardă.
Potrivit statisticilor oficiale, la Revoluţia din 1989, 1.142 de persoane şi-au pierdut viaţa, 3.138 au fost rănite, iar 760 de oameni au fost reţinuţi.
Revoluţia confiscată
În momentul în care Nicolae Ceaușescu acceptase să părăsească sediul puterii, regimul comunist s-a prăbușit. Protestatarii nu aveau însă habar de planurile eșaloanelor II și III din Securitate și Armată. Nu știau că în timp ce căutau să forțeze ușile și alergau pe coridoare ca să îl găsească pe dictator într-o clădire cu care nu erau familiarizați, personaje cu mai multe sau mai puține stele pe umăr își schimbau hainele de militari în unele civile. La propriu, o spun procurorii.
Oamenii nu au înțeles nici ce s-a întâmplat de fapt când gruparea lui Ion Iliescu intra în clădire cu o mașină blindată.
Fostul șef de Comitet Județean al PCR la Iași și Timișoara, Ion Iliescu, care făcea parte din aristocrația roșie e partidului, avea să ţină primul discurs, care acum, după decenii, este văzut în altă cheie. „Ceaușescu, acest om fără inimă, fără creier, a întinat numai idealurile socialismului”, a declamat el în direct, liniștind cercurile puterii (schimbările nu vor fi prea mari) și îngrijorând milioane de oameni care își doreau schimbări reale și revenirea României în Europa democratică.
