Avem și nu avem președinte, avem și nu avem parlament, avem și nu avem guvern. Trăim consecințele unei serii de decizii proaste, începând cu cele care au stabilit comasarea alegerilor și încheind cu anularea celor prezidențiale. Toate au fost gândite, organizate și realizate de către cei care au deținut puterea cu un singur gând: să se mențină pe poziții. Fără vreo legătură cu interesele țării într-o perioadă de mari turbulențe internaționale, fără vreo legătură soarta cetățenilor țării, fără vreo legătură cu felul de a fi al românilor. Liderii autohtoni s-au subsumat slugarnic unor curente străine de specificul național, cu iluzia că se vor afla sub protecție externă.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Scârba de suveraniști, deși sunt aleși de o treime din popor, iar o bună parte din ceea ce spun ei este corect și justificat, scârba de progresiști, deși o bună parte din ceea ce cer ei este pe deplin justificată de realitățile lumii de azi, confuzia de termeni stânga-dreapta, invocarea abuzivă a parcursului european și atlantic, turnee umilitoare, cu căciulile strânse în mâini, prin tot felul de capitale, pentru a cerși firmanul și caftanul, comportamente de provinciali mărunți, care-i fac pe mai marii lumii să ne vadă ca pe niște ciudați numai buni de ignorat.
Contraselecția, care a promovat slugărnicia, indolența și lipsa de acțiune precum și intruziunea serviciilor de informații în politică au împins România în impasul de azi. Dacă în primul deceniu după căderea comunismului falia majoră era între foștii comuniști și anticomuniști, în ultimul deceniu loialitățile ideologice au fost înlocuite de considerente clientelare. Derapajele pe extremele din stânga și dreapta eșichierului politic sunt vii pentru că oferă o supapă segmentelor marginalizate și complet nemulțumite de evoluția post-comunistă. Favorizați de o legislație lacunară și cu ambiguități îngăduite dinadins de legiuitori interesați, toți președinții post-comuniști au putut să abuzeze de funcție și să-și interpreteze rolul după bunul plac.
Nu vreau să comentez detaliile actualelor negocieri pentru principalele funcții în stat. Sunt fluide, în orice moment se poate da totul peste cap și ce este bătut în cuie în seara asta să fie șters mâine dimineață. Se vehiculează nume, se tocmesc canalele de influență, fiecare partid își vede strict de interesul de grup și, așa cum am spus la început, niciunul nu ține cont de ceea ce ar fi bine pentru țară și cetățenii ei. PSD și ar guverna și nu, știind din interior ce urgie financiară vine peste noi, PNL și UDMR ar intra în orice formulă posibilă – numai să fie la masă, USR pune condiții atât de aberante încât să aibă certitudinea că va face opoziție, iar pe suveraniști nu-i bagă nimeni în seamă, deși au câteva milioane de voturi în spate.
Din nou, avantajele funcțiilor pe care le oferă actuala organizare de stat sunt mai importante pentru cei care pot să le ocupe decât ceea ce pot face ei pentru cetățeni. Se poate spune, cu vreo două excepții notabile – respectiv aderarea la NATO și UE – că istoria României moderne este una a statului împotriva cetățenilor săi. Nici în lunile care urmează nu va fi altfel.
Aniversăm în zilele acestea Revoluția și-i comemorăm pe cei căzuți în acele zile. A fost o revoluție, în adevăratul sens al cuvântului? Da, fiindcă s-a schimbat din temelii un regim. Este România acolo unde am dorit-o atunci? Da, fără îndoială, suntem în toate alianțele și organizațiile la care am visat iar nivelul de trai nu se poate compara cu ceea ce am trăit înainte. Suntem fericiți? Ar trebui să fim dar, iată un paradox greu de explicat, nu suntem. Și pentru asta nu sunt de vină nici americanii, nici Europa de Vest, nici otomanii și nici rușii ci – ca întotdeauna, de atâta amar de vreme – noi înșine.
