Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatopus, Vasilide, Evarest și Pompie au pătimit, în jurul anului 250, în insula Creta, din porunca împăratului Deciu. Pentru că au refuzat să se închine idolilor și au mărturisit că sunt creștini, li s-a tăiat capul. Înainte de a trece la cele veșnice, au rostit cu toții această rugăciune: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre și prieteni și pentru toată patria, ca să scape din întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă bună credință, să Te cunoască pe Tine, Lumina cea adevărată, O! Împărate veșnic”.
Sfântul Naum de Ohrida
A fost unul din ucenicii Sfinților Chiril și Metodie. A trăit între anii 830 – 910. În anul 867 este hirotonit preot în Roma.
Este unul dintre întemeietorii Şcolii de Literatura din Pliska, unde a și lucrat între anii 886-893. După ce Sfântul Clement a fost hirotonit episcop în Drembica – Velika în anul 893, Sfântul Naum a continuat lucrarea lui Clement în Școala Literară din Ohrida. În anul 905, Sfântul Naum a întemeiat Mănăstirea de lângă Lacul Ohrida, în care, mai târziu, va fi îngropat. S-a ostenit mai ales cu tălmăcirea Sfintei Scripturi și a celorlalte cărţi bisericești din limba greacă în cea slavona. Sfântul a adormit în întâia jumătate a secolului al X-lea.
Despre colinde
Colindul românesc, prin forma sa simplă și prin mesajul pe care-l exprimă, este glasul sfânt al Sfintei Evanghelii și al Bisericii extins sau transmis în sufletele și-n casele creștinilor. Colindul reprezintă ecoul popular și artistic al cântărilor bisericești liturgice.
Acest obicei este însă și o reînnoire a chemării fiecărui creștin de a fi apostol al lui Hristos în lume, de a-L primi, dar și de a-L vesti celorlalți oameni pe Mântuitorul. Colindătorii străbat și un itinerariu spiritual, la care este chemat și sufletul fiecărui creștin, acela de a călători permanent spre Dumnezeu și, mai ales, de a împlini călătoria vieții pământești purtându-L pe Domnul în suflet cu căldura cu care Maica Domnului L-a purtat pe Pruncul nou născut.
Colindul de fapt istorisește sau reia evenimentele esențiale din istoria mântuirii! Istorisirea vieții Fiului lui Dumnezeu, de la Naștere la Răstignire. În ele se răsfrânge învățătura creștină despre păcatul strămoșesc, Întruparea și Nașterea Mântuitorului, răscumpărarea oamenilor prin moartea şi Învierea Sa, supra cinstirea Maicii Domnului, cinstirea Sfinților, Sfintele Taine, învățătura despre rai și iad și judecata viitoare.
Majoritatea colindelor au în centrul lor persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, descriind mai ales Întruparea și Nașterea Lui cea mai presus de minte, pe care o exprimă în mod simplu, fără speculații teologice subtile, ci cu sentimentul trăirii unui mare adevăr de credință. Fiul lui Dumnezeu S-a născut din Fecioara Maria.
Colindele românești sunt unice atât ca profunzime cât și ca valoare a adevărului prezentat, (”Astăzi s-a născut/ Cel făr de-început/” ).
Colindul este trăirea centrală a Crăciunului, dar mai ales mersul cu colindul – nu există remediu mai eficient pentru suflet ca mersul dar și primirea colindătorilor.
Preot Olivian SANDU
