Nu știu prin alte părți cum o fi dar la noi la Botoșani, conferința de presă a ajuns într-o mizerie absolută. Politicieni, șefi de instituții sau purtători de cuvânt fug ca dracul de tămâie din calea jurnaliștilor care, în nesimțirea lor, nu se mulțumesc cu comunicatele frumos colorate și aranjate pe rețelele de socializare ci pun dom’le întrebări incomode și cu substrat, fără să țină seama de faptul că vremelnicii zmei paralei fac eforturi deosebite întru binele obștii desigur, să țină sceptrele puterii în mâinile bătătorite de la aplauzele partinice. Pentru cei care deja au uitat ce înseamnă, voi reaminti definiția unei conferințe de presă: „o întâlnire organizată, în cadrul căreia o personalitate a vieții politice, sociale, culturale etc. sau purtătorul de cuvânt al unei organizații sau al unei persoane aflate în atenția presei face o expunere, dă declarații, furnizează informații și răspunde întrebărilor jurnaliștilor”. O asemenea întâlnire are bineînțeles un scop precis: informarea corectă, completă și la timp a opiniei publice despre un subiect anume. În urmă cu mulți ani, conferința de presă era nelipsită din programul oricărei instituții. Țin minte că umbla chiar un grafic printre jurnaliști care de la o instituție plecau la alta atunci când conferințele aveau loc în aceeași zi. De altfel, conducătorul fiecărei instituții stabilea o zi din săptămână și timp de o oră sau chiar mai mult, furniza informații utile populației. De regulă, o conferință de presă la nivel de Botoșani avea trei puncte pe ordinea de zi: două dintre ele erau prezentări despre anumite fapte, evenimente iar ultimul punct era destinat pentru întrebările jurnaliștilor. Ei, aici a fost buba sau picătura care a umplut paharele conducătorilor de instituții sau de partide: își permiteau unii să întrebe cu subiect și predicat despre chestiuni nu prea comode! Drept urmare, încet-încet, conferințele de presă s-au rărit, locul lor fiind luat așa cum aminteam mai sus, de frumoase și cosmetizate comunicate. Astăzi, agențiile, inspectoratele sau regiile pe post de caracatițe naționale cu brațe în fiecare județ au impus în multe cazuri o „silenzio stampa” pentru șefii locali arogându-și dreptul de a veni în fața opiniei publice cu comunicate din partea birourilor de presă. Niște birouri create de altfel după chipul și metehnele ocârmuitorilor care, la fel ca în cazul celebrelor punctaje de partid, utilizează cu mult elan limbajul de lemn tras în scorțișoară! De ce sunt împiedicați șefii locali să apară în fața jurnaliștilor, chiar nu pot înțelege. E posibil să existe frica de a devia de la linia partidului că despre deviația de la linia profesională nu cred că poate fi vorba. Apoi, dacă șeful local e dobitoc și spune prostii, dă-l afară, domnule director general, președinte sau ce mai ești tu pe-acolo la Bucale, stimate politician ce conduci agenția, inspectoratul, regia. Apropo de aceste structuri, știați că în Botoșani funcționează niște reprezentanțe ale caracatiței naționale de care aproape nimeni nu a auzit? Oficii, agenții sau ce or mai fi ele, adăpostesc la căldurica fotoliilor lor fel de fel de activiști mărunți de partid pentru care nu s-au găsit funcții mai mari. Că salarii mari, da, s-au găsit. Ei bine, funcționând asemenea tentacule ale caracatiței chiar la noi în târg, nu ar fi fost normal ca măcar o dată pe lună șeful, coordonatorul sau băgătorul de seamă de acolo să iasă în fața opiniei publice cu niște explicații în legătură cu activitatea sa pentru care primește un salariu plătit de noi toți? E adevărat, în ședințele de colegiu prefectural, din când în când se mai ivește câte un raport, o dare de seamă sau informare din partea vreunei instituții. Dar rar, din an în paște, adică! Tocmai de aceea, consider că impunerea ca șefii de instituții din Botoșani să fie disponibili în a primi întrebările presei și a răspunde pe loc și la obiect măcar o dată pe lună ar trebui să constituie una din prioritățile prefectului Dan Nechifor și ale președintelui CJ Valeriu Iftime. Oamenii trebuie să primească informațiile direct de la sursă, nu de pe FaceBook, Instagram, Tik Tok sau de la colțul străzii. Atâta timp cât salariile acestora sunt alimentate din buzunarele noastre, e normal să solicităm așa ceva. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, într-o conferință de presă jurnaliștii pun, după cum am spus, întrebări. Aici pare a fi nodul gordian întrucât, metoda cumpărării presei nu este doar la nivel național sau doar având ca suport rețelele de socializare. Cum nu se poate cumpăra chiar toată media, o conferință de presă ar scoate iute în evidență cine „fură curent” și cine nu. Pentru că întrebările spun uneori mai mult decât răspunsurile…
