Fără îndoială, putem cataloga 2018, anul care vine cu viteză, ca pe unul foarte complicat. Anul acesta se încheie la fel cum a început, cu asaltul pesedist asupra justiţiei. Aşa cum anticipam, au pregătit totul în preajma sărbătorilor şi au dat drumul la legi şi proiecte pe bandă rulantă, decizii care vor schimba fundamental parcursul României, începând chiar de la anul. Strada a obosit, cum era de aşteptat, dealtfel. Am văzut la un moment dat o pancartă a unei tinere pe care scria către pesedişti că în fiecare weekend din anul ăsta au ţinut-o prin pieţe. Nu poţi protesta continuu (vorbesc de alte oraşe din ţară, în Botoşani, după februarie, nu a mai ieşit nimeni în stradă). Numărul protestatarilor se micşorează continuu, iar pesediştii se bazează pe faptul că vor cădea mişcările de protest în desuet. Pentru că e simplu să protestezi împreună cu şase sute de mii de oameni. Când protestezi însă împreună cu doar alţi 20, îţi trebuie mult mai mult curaj, pentru că rişti să devii caraghios. Aşa se explică şi această stare mohorâtă, de depresie, a celor care văd şi ce se întâmplă şi au crezut că trebuie să facă ceva. Cu o opoziţie în vacanţă şi un preşedinte idem, nu prea mai sunt multe lucruri de făcut. Au reînceput discuţiile despre plecatul din ţară, cât şi intenţiile ferme de plecare sau chiar plecările. La puţinii care mai rămăseseră. Iar asta e grav, când oameni buni şi pregătiţi pleacă unde văd cu ochii. Mulţi din cei care i-au votat pe Dragnea şi infractorii care mutilează legile, pentru un ban în plus la leafă sau la pensie, îşi dau seama acum, prea târziu, de efectele perverse ale votului când le pleacă pe capete copii şi nepoţii în străinătate. De partea cealaltă, la televiziunile de serviciu, Dragnea explică în mod competent cum parlamentul abia acum are curaj să voteze ce vrea (aici are dreptate, până acum nu au îndrăznit să facă aşa nişte golănii). Iar alţi specialişti condamnaţi penal spun sus şi tare că armonizăm legislaţia cu cea europeană, deoarece în nici o ţară numai este, de exemplu, abuz în serviciu. În studiourile respective atmosfera e prietenoasă, nu e nimeni să le spună bandiţilor ălora că toate ţările europene au abuz şi neglijenţă în serviciu în legislaţie, iar prag pentru aşa ceva nu există sau, dacă este, e pe la zece mii de euro, nu două sute de mii, cum e propus la români. Să vă explic şi de ce suma asta, 200.000 de euro. Păi simplu, guvernul tocmai a mărit pragul prin care se pot acorda contracte fără licitaţie la, aţi ghicit, 200.000 de euro. Dar e probabil doar o coincidenţă, nu? Însă dincolo de jena pesediştilor, mulţi din ei ţinând secret apartenenţa la comisia Iordache (ca Doina Federovici, senator PSD de Botoşani) sau refuzând să comenteze de ce iniţiază legi care apără mita şi şpaga (cum e Costel Lupaşcu, deputat PSD de Botoşani), dincolo de toate astea, mi-a atras atenţia o ipoteză a unui prieten: dacă asta e ce vrem de fapt? Dacă aşa ne-am obişnuit, iar gândul că ar trebui să trăim corect ne dă ameţeli? Nu vă grăbiţi cu concluziile, amintiţi-vă reticenţa cu care a fost privit guvernul Cioloş, care promova meritocraţia şi transparenţa în toate domeniile. După care, românii au votat masiv un program de guvernare fantezist, propus de un partid condus de un condamnat penal. Poate ne-a intrat în sânge asta, să ne descurcăm cumva, printr-o reţea de prieteni sau pile (ce ar deveni inutilă într-o lume normală), să ne căciulim, să stăm în genunchi pe la ghişee cu funcţionari dispreţuitori (pentru că nici noi nu prea avem toate hârtiile în ordine), să fim trataţi ca animalele prin spitale până nu sărim cu o şpagă, acolo. Care şpagă să rezolve mai toate problemele mici şi mari ale vieţii cotidiene, în timp ce românul stă la crâşmă, bea cafea şi înjură guvernul, vorba lui Mircea Dinescu. În situaţia dată, e normal ca rezistenţa la schimbare să fie uriaşă. Şi dacă punem problema pragmatic, nici nu va veni vreo schimbare, atâta vreme cât guvernanţii vor plăti salarii şi pensii, pentru cei cărora le-au mărit. Cu acestă manevră şi-au asigurat un electorat fidel, pentru care restul mişcărilor pesediste sunt neimportante, important e că au bani, deşi la ce scumpiri au apărut sau or să apară, mulţi îşi vor înghiţi bucuria. Aşa că semne bune anul are. Dar nu pentru noi.
2017, aşa cum l-am vrut – Cătălin MORARU redactor şef
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
cer acoperit de nori
3.3
°
C
3.3
°
1.6
°
68 %
2.7kmh
100 %
sâm
3
°
Dum
1
°
lun
3
°
mar
3
°
mie
3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Având în vedere că se apropie sărbătorile, s-au montat semne și pentru musafiri.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...