S-a născut cândva între anii 780-790, în cetatea Irinopolis, din regiunea Isauria, în sud-estul Asiei Mici, din doi părinți creștini, pe numele lor Serghie și Maria.
Dorind a duce o viaţă închinată în întregime lui Hristos, tânărul s-a retras într-un munte din regiunea natală, unde a întâlnit un fost episcop local, ajuns pustnic. Îndrumat de acesta, el va intra într-o mănăstire din apropiere, iar apoi, la îndemnul mamei sale, într-o alta, unde se nevoia un frate de-al său.
În acea vreme, Biserica era luptată de erezia iconoclastă. Deoarece egumenul mănăstirii s-a dovedit a fi iconoclast, Sfântul Grigorie a avut mult de pătimit pentru curajul mărturisirii sale, fiind bătut și strâmtorat. În cele din urmă, el a plecat într-o mănăstire unde era stareț părintele Simeon, un frate de-al mamei sale. Nu după multă vreme, părintele Simeon a fost aruncat în temniță, de către iconoclaști, pentru dreapta cinstire pe care o acorda icoanelor.
Cuviosul Grigorie a petrecut în mănăstirea unchiului său vreme de 14 ani. După nenumărate nevoințe, Sfântul Grigorie s-a retras într-o peșteră unde s-a nevoit încă o perioadă de timp. După o vreme însă, în urma unei descoperiri, Dumnezeu l-a trimis înapoi în lume, spre a fi de folos și altora.
După ce a petrecut iarna într-o mănăstire din Efes, sfântul a plecat spre Macedonia, poposind în orașele Proconez și Enos. După aceasta, Sfântul Grigorie a petrecut o vreme în Tesalonic, poposind într-o mănăstire condusă de egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr din această mănăstire, el a plecat spre Roma, mergând pe uscat până la Corint, iar apoi cu corabia, până la Roma. Vindecarea unui om posedat de demoni l-a făcut cunoscut în oraș, drept pentru care a plecat din Roma și s-a oprit în Sicilia, iar apoi în Grecia.
Întors în Tesalonic, el s-a așezat în Mănăstirea Sfântul Mina. Nu se știe când anume, însă Cuviosul a fost hirotonit preot. Încă din timpul vieții, Cuviosul Grigorie s-a arătat făcător de minuni, tămăduind mai multe persoane de posesia duhurilor necurate. După ce unchiul său, părintele Simeon, a fost eliberat din temniță, Sfântul Grigorie a plecat din Tesalonic, spre Constantinopol, pentru a-l întâlni.
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a îmbolnăvit de hidropică, boala de care se crede că a suferit și Sfântul Apostol Pavel, și a adormit în Domnul în ziua de 20 noiembrie 842, fiind înmormântat într-o mănăstire din Constantinopol. Precum în timpul vieții, tot așa și după moarte, la mormântul său au fost tămăduiți nenumărați suferinzi și posedați. După o vreme, când a fost dezgropat trupul sfântului, acesta a fost găsit întreg și frumos mirositor, fiind așezat în biserica mănăstirii întemeiată de ucenicul său, Iosif Imnograful.
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul au ajuns în ţara noastră în anul 1498, datorită evlaviosului Barbu Craiovescu, banul Ţării Românești, care le-a cumpărat pe acestea pentru a le așeza în ctitoria sa, Mănăstirea Bistrița, din județul Vâlcea, unde acestea se află încă și astăzi.
Potrivit tradiției, turcul a făgăduit să vândă Moaștele pe o cantitate de aur la fel de grea cu ele. Așezate pe un taler al balanței, cinstitele Moaște s-au ușurat în chip minunat, astfel încât a fost nevoie de foarte puțin aur pentru a echilibra celălalt taler. Văzând acest lucru, turcul a exclamat: „Vezi, creștin la creștin trage!”
Preot Olivian SANDU
