O investigație WIRED dezvăluie o operațiune de spionaj recentă: încercarea secretă din era Trump de a-l înlătura pe conducătorul autocratic Nicolás Maduro.
Pe 26 septembrie 2018, președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, s-a apropiat de tribuna Adunării Generale a Națiunilor Unite din New York. Impunător și cu mustață, purtând un costum negru și o cravată roșie aprinsă, Maduro era într-o stare de spirit iritabilă. Acasă, poziția lui politică se deteriora. Fostul șofer de autobuz transformat în autocrat conducea Venezuela de cinci ani și tocmai „câștigase” realegerea într-un scrutin considerat pe scară largă fraudulos. Însă se confrunta cu o opoziție mai puternică decât se aștepta. Protestele anti-guvernamentale zguduiau națiunea sud-americană bogată în petrol. Hiperinflația distrugea economia țării. Peste un milion de venezueleni fugiseră, declanșând o criză a refugiaților.
Planul administrației Trump pentru îndepărtarea lui Maduro
De ceva timp, administrația Trump lucrase intens pentru a-l îndepărta de la putere pe Maduro — un aliat al Cubei și Rusiei. Fostul președinte Donald Trump chiar a vorbit public despre posibilitatea de a folosi „o opțiune militară, dacă va fi necesar” pentru a rezolva situația din Venezuela. Cu o zi înainte de discursul lui Maduro la Adunarea Generală, Trump, aflat la aceeași tribună a ONU, a numit situația din Venezuela o „tragedie umană” și a denunțat „suferința, corupția și decăderea” provocate de regimurile comuniste și socialiste.
Când Maduro a început discursul său la ONU, era nerăbdător să riposteze. Țara sa era „victima unei agresiuni permanente” din partea Statelor Unite „imperiale”, a spus el. Încercarea Venezuelei de a-și asigura independența geopolitică — și rezervele uriașe de aur și petrol — stârniseră mânia și lăcomia „oligarhiilor continentului și celor care domină din Washington”, a adăugat el. Discursul lui Maduro a devenit și mai întunecat. A susținut că o tentativă recentă de asasinat asupra sa — două drone explodaseră în timpul unui discurs pe care îl susținea în aer liber, în Caracas — fusese orchestrată de actori misterioși din interiorul Statelor Unite. (Oficialii administrației Trump au negat public orice implicare în atacul cu drone, iar un membru disident al armatei venezuelene a revendicat ulterior responsabilitatea.)
După acea întâlnire la ONU, administrația Trump și-a intensificat eforturile la nivel global pentru a izola și înlătura liderul venezuelean. Detaliile acelei campanii secrete asistate de CIA, sunt povestite în exclusivitate pentru WIRED de opt oficiali ai administrației Trump și foști oficiali ai agenției care cunosc operațiunea anti-Maduro.
Juan Guaidó și sprijinul american
Pe 23 ianuarie 2019, liderul opoziției venezuelene Juan Guaidó s-a adresat mulțimilor de protestatari entuziasmați la un miting din Caracas. Cu mâna dreaptă ridicată, s-a autoproclamat președinte interimar al Venezuelei, având sprijinul deplin al Adunării Naționale, cel mai înalt corp legislativ al țării. Ascensiunea lui Guaidó în 2019 a consolidat convingerea consilierului american pentru securitate națională, John Bolton, că „era momentul să se intensifice presiunea” asupra lui Maduro.
După discursul lui Guaidó, administrația l-a recunoscut ca lider legitim interimar al Venezuelei și a început să convingă și alte țări să facă același lucru. (Aproximativ 60 de țări aveau să-l recunoască în cele din urmă pe Guaidó.) La sfârșitul lunii ianuarie, administrația Trump a anunțat și cele mai dure sancțiuni de până atunci legate de Venezuela, vizând compania petrolieră de stat a țării și înghețând miliarde de dolari din activele statului venezuelean. În acea perioadă, administrația s-a îndreptat către CIA, pentru a cere sprijinul agenției în îndepărtarea lui Maduro.
Forța Operativă pentru Venezuela și provocările întâmpinate
CIA a format rapid o Forță Operativă pentru Venezuela. Această grupare avea o misiune dificilă. Înainte de directiva administrației Trump, Venezuela era o prioritate scăzută la Langley, iar capabilitățile trebuiau construite de la zero. Foarte repede, forța operativă s-a lovit de obstacole. A trebuit să lupte — uneori fără succes — pentru acces la resurse importante, cum ar fi echipele de hacking de elită ale CIA și NSA. Aceste echipe lucrau, de obicei, la ținte mai importante. De fapt, când oficialii administrației au cerut redirecționarea resurselor de hacking NSA către Venezuela, un fost oficial din era Trump a spus că liderii de vârf ai Pentagonului „s-au opus vehement”.
În cele din urmă, CIA a reușit să efectueze un atac perturbator împotriva lui Maduro: un atac cibernetic asupra sistemului de salarii administrat de stat, folosit pentru a compensa membrii armatei venezuelene, conform a patru oficiali ai administrației Trump și foști oficiali CIA. Această acțiune a fost concepută pentru a determina ofițerii militari venezueleni instabili să treacă de partea lui Guaidó.
Campania secretă condusă de CIA a avut și alte direcții. Agenția a lansat o campanie de influență secretă pentru a răspândi conținut pro-democrație online în Venezuela, a inițiat un program de „promovare a democrației”. Oficialii administrației Trump erau nemulțumiți. Era „cea mai penibilă prostie”, spune un fost oficial de securitate națională — „nici măcar sinistră”, ci „pur și simplu leneșă”. Pentru unii oficiali ai administrației Trump, prezența în Venezuela a unui lider de opoziție viabil și legitim, cum era Guaidó, și catastrofa umanitară în desfășurare din țară făceau ca campania CIA ridicolă. „Un venezuelean obișnuit a slăbit 11 kg,” spune un fost oficial. „Nu au mâncare, nu au electricitate, nu au locuri de muncă, nu au medicamente. Și noi le vorbim despre democrație?”
Frustrările oficialilor față de CIA
„CIA nu este Mossad. Este închisă în sine, birocratică și fără curaj… Mi-aș dori să văd o comunitate de informații mai capabilă să desfășoare operațiuni clandestine în sprijinul politicii americane,” spune Bolton pentru WIRED. Pentru unii oficiali din era Trump, directorii CIA — inclusiv Gina Haspel, directoarea agenției — se opuneau clar directivei administrației. Haspel „nu a fost niciodată de acord să facă ceva agresiv în Venezuela, deoarece încă avea mentalitatea că suntem americani detestați”, spune un oficial senior din era Trump. Haspel a refuzat să comenteze.
Totuși, oficialii administrației au continuat să împingă CIA și Pentagonul să întreprindă acțiuni combative. Inclusiv una care implica Cuba.
Cuba depinde de petrolul din Venezuela. În schimb, oficialii americani cred că serviciile de securitate cubaneze l-au ajutat pe Maduro, servind practic ca o gardă pretoriană pentru autocratul socialist. Administrația Trump a considerat că, dacă SUA ar putea intercepta sau sabota navele de petrol care navigau din Venezuela spre Cuba, ar putea da o lovitură ambelor regimuri. Oficialii de rang înalt ai administrației au avut întâlniri cu experți paramilitari pentru a analiza mecanica unei astfel de operațiuni. Cel puțin o opțiune implica CIA, care avea un sistem mobil capabil să dezactiveze în secret (și nonviolent) petrolierele. Agenția s-a împotrivit. Oficialii CIA au explicat că aveau un singur astfel de sistem, că se afla într-un alt emisferă și nu doreau să-l mute. Ideea a fost abandonată.
Columbia a intervenit
Cel puțin o dată, Columbia a intervenit. Columbienii au o istorie lungă de colaborare cu paramilitarii CIA și Pentagonului. Acum au fost de acord să lanseze o operațiune în Venezuela pentru a dezactiva unele dintre avioanele de vânătoare Suhoi, de fabricație rusească, prețuite de forțele aeriene venezuelene. SUA a furnizat informații de țintire. Însă, atunci când operativii columbieni au efectuat sabotajul, spune un fost oficial de rang înalt, au reușit să dezactiveze doar câteva aeronave.
Pe măsură ce zilele treceau, susținătorii fermi, cum ar fi Bolton, au încercat să-l mențină pe Trump concentrat pe îndepărtarea lui Maduro. Dar, pe măsură ce diversele eforturi continuau lent, încrederea președintelui în echipa lui Guaidó a început să se clatine. Trump nu era sigur că Guaidó era potrivit pentru această sarcină. Spre deosebire de Maduro, pe care îl considera „puternic”, Trump îl vedea pe Guaidó ca fiind „slab”, scrie Bolton. La începutul lunii martie a acelui an, conform memoriilor, Trump i-a spus lui Bolton: „Nu are ce-i trebuie”.
După o serie de întârzieri, planul lui Guaidó de a-l răsturna pe Maduro trebuia — în sfârșit — să se concretizeze pe 30 aprilie 2019. În acea zi, Guaidó a anunțat public „Operațiunea Libertate”, îndemnând membrii armatei să dezerteze și chemând la proteste masive pe străzi. Oficialii administrației Trump credeau că Maduro era aproape de a abdica de la președinție, poate chiar de a fugi în Cuba.
Pas înapoi făcut de marii oficiali venezueleni
Apoi totul s-a prăbușit.
În ultimul moment, mari oficiali venezueleni au făcut pasul înapoi. Dezertările masive din armată nu s-au materializat. Curtea Supremă din Venezuela a dat înapoi. Protestele au fost un eșec. Maduro, sprijinit de forțele de securitate cubaneze de lângă el, și-a mobilizat susținătorii. Deși opoziția venezueleană — și administrația Trump — și-au continuat încercările de a-l înlătura pe Maduro, cea mai bună șansă fusese pierdută. Dacă CIA ar fi intervenit mai ferm între ianuarie și aprilie — când fracturile din armată și printre elitele venezuelene erau cele mai mari și Guaidó avea cel mai mult elan — ar fi putut ajuta la catalizarea îndepărtării lui Maduro, spun foști oficiali. Dar nu a făcut-o.
Forța Operativă pentru Venezuela a început să se stingă. „Trump nu a făcut din acest lucru o prioritate suficientă pentru ca celelalte componente de securitate națională ale guvernului să intervină” și să ajute la înlăturarea liderului venezuelean, spune un fost oficial de rang înalt al administrației. „Haspel,” adaugă sursa, „nu a fost deloc înclinată să acționeze cu inițiativă decât dacă cineva ar fi adus-o în Biroul Oval și i-ar fi spus: «Știi, trebuie să faci asta.» Și nu s-a ajuns niciodată la acel punct.”
Altă abordare în administraţia Biden
Când președinția a trecut în mâinile lui Biden, administrația a încercat o altă abordare. În octombrie 2023, îngrijorată de creșterea prețurilor la benzină și de o criză a refugiaților — și dorind să rupă legăturile Venezuelei cu Rusia, China și Iran — oficialii administrației au intermediat un acord cu Maduro. În schimbul acceptării de a permite alegeri prezidențiale libere și corecte în iulie 2024 și a acceptării refugiaților venezueleni deportați de SUA, americanii ar fi relaxat unele dintre sancțiunile dure din era Trump.
Maduro a încălcat rapid acordul. Administrația sa a descalificat și a interzis candidații principali ai opoziției de la alegerile prezidențiale și a declanșat o represiune anti-democratică amplă. Șase luni mai târziu, administrația Biden a reimpus sancțiunile pe petrol împotriva regimului.
Încă o victorie pentru Maduro
În iulie trecut, Maduro a declarat victoria într-un scrutin din nou marcat de fraude pe scară largă. Protestele în masă s-au răspândit în Venezuela. Mii de civili au fost arestați. În august, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a declarat că existau „dovezi covârșitoare” că candidatul opoziției, Edmundo González Urrutia, câștigase alegerile. În septembrie, temându-se de arestare sau asasinat, González a fugit în Spania.
În prezent, puterea autoritară a lui Maduro pare sigură. Însă ar putea exista un „aspect pozitiv” al întregii activități de informații axate pe Venezuela declanșată de campania anti-Maduro, spune un fost oficial CIA. Înainte de asta, agențiile de informații americane nu au acordat multă energie culegerii sofisticate de informații care vizau Venezuela. Dar acum, spune această sursă, agențiile de informații americane au „acces mult mai bun”. „Ar putea exista un beneficiu în viitor.”
Articolul original poate fi citit AICI
