Au trăit în secolul al IV-lea. S-au născut dintr-un tată păgân și o mamă creștină, în Asia Mică. Datorită vindecărilor dăruite oamenilor, ei sunt cunoscuți și sub numele de doctori fără arginţi.
Mama lor i-a învățat virtuțile creștine, iar ei au deprins arta vindecării, medicina, atât cea dedicată oamenilor, cât și cea pentru animale, veterinară.
Au primit acest nume pentru că vindecarea era dată nu de medicamente, ci de Hristos. Pentru acest motiv ei nu primeau niciun fel de plată de la pacienții lor. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos. Pentru că Damian a acceptat trei ouă de la Palladia, o femeie care a fost vindecată de o boală, acesta a cerut să nu fie îngropat alături de fratele său. Dar, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi au fost îngropați împreună.
Orice milă este văzută și primită de Dumnezeu
Odată un călugăr a fost trimis în cetate pentru oarece treburi și ajungând la porțile cetății respective a văzut un om sărman înghețat de frig care nu avea nici măcar haină. Făcându-i-se milă de el, l-a învelit cu haina lui călugărească și a plecat la ale sale. Întorcându-se pe seară călugărul l-a văzut din nou pe acel sărac, dar acesta era adormit fără haina pe care i-o dăduse, dar avea lângă el o sticlă de băutură goală.
Mâhnit, călugărul a plecat acasă cu marea neîmplinire că a încercat și el să facă o faptă bună, dar n-a reușit. Noaptea însă, pe când dormea, i s-a arătat Hristos îmbrăcat în haina pe care o dăruise spunându-i: – „Uite ce bine-mi stă”.
„Când vrei să faci milă, dă ce ai de dat cu toată inima și nu privi înapoi” (Sf. Ioan Gură de Aur)
Preot Olivian SANDU
